Rhytonul de la Poroina Mare

RHYTONUL DE LA POROINA MARE

Text: Alexandru Arbunescu / Foto: Marius Amarie

DESCRIEREA OBIECTULUI

Rhytonul de la Poroina Mare are forma unui corn din argint, parţial aurit, terminat în protomă de taur. Buza cornului, aurită, uşor răsfrântă în exterior este decorată de o bandă îngustă ornamentată cu linii oblice incizate şi un rând de ove duble cu un punct în interior. Pe gâtul recipientului este reprezentată, în tehnica repusajului, o scenă de cult înfăţişând patru femei: două afrontate, aşezate pe un scaun fără spătar, ţinând fiecare într-o mână un rhyton, cu decor de nervuri dispuse în ove alungite, şi în alta o fială cu umbo, iar celelalte două, în picioare, cu mâna dreaptă ridicată. Părul, redat în aceeaşi manieră la toate patru, le încadrează faţa căzându-le pe umeri celor aşezate, celelalte părând să-l aibă prins la spate. Personajele, desculţe şi cu braţele dezgolite, poartă un veşmânt lung, până la glezne, un fel de chiton, care cade în falduri, ornamentate cu puncte. Cele şezând par să poarte peste acest veşmânt un himation prins într-un nod. Părul si vestimentaţia sunt aurite.

Personajele feminine sunt reproduse într-un mod rigid, trădând lipsa unei concepţii a perspectivei în spaţiu. În contrast cu maniera stângace şi tehnica rudimentară de execuţie a personajelor feminine, protoma de taur este realizată într-o tehnică şi o manieră artistică superioare. Urechile lipsesc, condiţiile în care au fost îndepărtate fiind necunoscute. Părul de pe fruntea taurului, aurită şi aceasta, este realizat în bucle mari, regulate, de o parte şi de alta a unei linii mediane mai accentuate. Zona dintre bot şi ochi este delimitată de o linie în relief, aurită. Între locurile unde ar fi trebuit să fie coarnele este incizată adânc o linie transversală. În mijlocul frunţii, între ochi, este redat un vârtej cu un punct în centru. Ochii, de formă cvasiovală, realizaţi realist şi foarte expresiv, se pare că au fost acoperiţi cu o pastă colorată, care nu se mai păstrează. Pleoapele ornamentate cu trei cute adânci şi părul în bucle de sub ochi sunt aurite. De la colţurile ochilor porneşte câte o linie reliefată, aurită, care coboară sub bărbie. Părul de sub bărbie, de asemenea aurit, este redat prin două grupe de linii ondulate, orizontale, depărţite de o linie mediană. Partea superioară a botului este decorată de două linii de puncte distanţate. Sub bot,se află un orificiu pentru scurgerea lichidului.

Piesa are înălţimea de 16,00 cm., diametrul maxim exterior la gura vasului de 9,58 cm., diametrul maxim interior la gura vasului de 8,66 cm., grosimea foii din argint de 0,9 mm. şi cântăreşte 279,42 g. În urma analizării obiectului cu spectrometrul de fluorescenţă cu raze X în cadrul Secţiei de Investigaţii Fizico-Chimice şi Biologice a Muzeului Naţional de Istorie a României au fost înregistrate următoarele elemente componente ale aliajului de argint din care este executat rhytonul: Ag - 99,44%; Au - 6,19% (pe suprafaţa aurită); Fe - 0,001%; Ni - 0,001%; Cu - 0,10%; Zn - 0,16%; Pb - 0,02% şi Bi - 0,001%.

ISTORICUL DESCOPERIRII

Obiect de cult, folosit în cadrul ceremoniilor cu caracter religios, acest tip de vas de libaţie, în formă de corn cu o protomă zoomorfă la capătul inferior şi prevăzut cu o a doua deschidere pentru scurgerea lichidului, îşi are origini îndepărtate în lumea mediteraneană din mileniul al III-lea a. Chr., apoi în arta hitită din secolele XIV - XIII a. Chr. Mai târziu, rhytonul, foarte răspândit în lumea persană, şi frecvent întâlnit, încă din secolul al V-lea a. Chr. în toreutica greacă, a fost preluat în secolele IV-III a. Chr. şi în arta traco-getică. Rhytonul din argint, parţial aurit, de la Poroina Mare, judeţul Mehedinţi, a fost descoperit întâmplător şi a intrat în colecţia fostului Muzeu Naţional de Antichităţi în anul 1883. În anul 1917 a fost evacuat împreună cu restul tezaurului ţării în Rusia şi a fost restituit României de către U.R.S.S. în anul 1956, odată cu tezaurul de la Pietroasa şi alte obiecte cu valoare istorică şi arheologică. În prezent face parte din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României.

Piesa a fost semnalată prima dată de Al. Odobescu în lucrarea „Le trésor de Pétrossa”, în care autorul face o descriere completă a rhytonului, însă fără a aborda problema datării sau atribuirii entice, intuind totuşi că ar putea fi un produs al artei locale. M. Rostovtzev, în lucrarea „Iranians and Greeks”, publicată în anul 1922, consideră că piesa datează de la începutul secolului al III-lea a. Chr. şi că a aparţinut sarmaţilor. În anul 1926, în „Getica. O protoistorie a Daciei”, V.Pârvan acceptă datarea propusă de M. Rostovtzev, însă atribuie piesa sciţilor argumentând că sarmaţii, în acea vreme, erau foarte departe, la răsărit. I. Nestor, în „Der stand der Vorgeschichteforschung in Rumänien”, în 1933 şi apoi D. Berciu, în 1939, în „Arheologia preistorică a Olteniei”consideră rhytonul un produs al artei scitice, iar în 1958, Ecaterina Dunăreanu-Vulpe, în „Studii asupra tezaurului restituit de U.R.S.S.”, datează piesa în jurul anului 100 a. Chr.

În 1969 D. Berciu în “Arta traco-getică”, revenind asupra problemei provenienţei şi cronolgiei piesei, pe baza analogiilor stilistice cu obiectele din tezaurele de la Agighiol şi de la Craiova, precum şi cu cele descoperite la Panaghiurişte, în Bulgaria, a atribuit rhytonul de la Poroina Mare culturii traco-getice, datând piesa la sfârşitul secolului al IV-lea a. Chr. Datarea rhytonului la sfârşitul secolului al IV-lea- începutul secolului al III-lea a. Chr. este argumentată pe baza aceloraşi analogii de Mihai Gramatopol şi Gabriel Iliescu în articolul “Rhytonul de la Poroina şi semnificaţia lui” publicat în revista “Magazin istoric” nr. 4, din aprilie 1984.

ANALOGII STILISTICE

Datarea într-o perioadă mai târzie şi atribuirea rhytonului de la Poroina Mare sarmaţilor sau sciţilor, argumentate în special prin discrepanţa între realizarea deosebită a decoraţiei zoomorfe şi nivelul artizanal al reprezentărilor omeneşti, mergând chiar până la avansarea ipotezei că rhytonul ar fi fost executat de doi meşteri diferiţi, în epoci diferite, nu se mai pot susţine în prezent. Stilul şi maniera artistică excepţională în care a fost redată protoma de taur precum şi analogiile privitoare la execuţia rudimentară a figurilor antropomorfe de pe rhyton, similară tehnicii specifice locale, prezentă şi la piesele descoperite la Cucuteni-Băiceni, Coţofeneşti, Agighiol sau Craiova, obligă la considerarea rhytonului ca fiind un produs al artei traco-getice de la sfârşitul secolului al IV-lea a. Chr. – începutul secolului al III-lea a.Chr. Rozeta de pe fruntea protomei piesei în discuţie este întru totul asemănătoare rozetelor de la unele capete de taur din tezaurul de la Craiova. Maniera redării părului de pe fruntea taurului este specifică orfevrăriei traco-getice şi este întâlnită şi la una dintre reprezentările zoomorfe de pe un vas din tezaurul de la Agighiol.

De asemenea, există o apropiere sensibilă faţă de maniera în care sunt redaţi ochii de la protoma de cal de pe aplica fruntar din tezaurul de la Cucuteni-Băiceni şi realizarea ochilor taurului de la rhytonul descoperit la Poroina Mare. Pe de altă parte, decorul punctat, care ornamentează vestimentaţia personajelor feminine reprezentate pe gâtul rhytonului, se regăseşte şi la coiful din aur de la Coţofeneşti, ca şi la alte piese din inventarul mormântului de la Agighiol. Aceeaşi tehnică primitivă şi stângace în reprezentarea figurilor de pe gâtul rhytonului, rigidă şi fără simţul perspectivei în spaţiu, este caracteristică şi în redarea războinicului cu rhyton de pe obrăzarul drept al coifului din tezaurul de la Cucuteni-Băiceni, a călăreţilor de pe obrăzarele şi apărătoarea de ceafă ale coifului sau a călăreţilor şi personajului care ţine în mâini un rhyton de pe una dintre cele două cnemide din tezaurul de la Agighiol, precum şi scenelor de sacrificiu de pe apărătoarele de obraz ale coifului din aur de la Coţofeneşti.

Se remarcă similitudini în maniera de redare a coafurii personajelor feminine de pe rhyton cu maniera de realizare a părului personajelor reprezentate pe fibulele-mască, triunghiulare, din tezaurele de la Coada Malului, judeţul Prahova şi de pe fibulele-falere de la Herăstrău, care sugerează existenţa unei legături între etapa artei traco-getice şi etapa artei geto-dace. Aceste piese sunt mai apropiate cronologic de rhytonul ceramic cu protomă de cal descoperit în anul 1986 la Piscu Crăsani, judeţul Ialomiţa, foarte probabil o imitaţie din lut a unui prototip din metal preţios, care datează din a doua jumătate a secolului I a. Chr. Rhytonul de la Poroina Mare prezintă analogii apropiate şi cu piesele din tezaurul descoperit la Panaghiurişte, în Bulgaria, care a fost datat de Iv. Venedikov în lucrarea “Sur la date et l’origine de trésor de Panaguriste” la sfârşitul secolului al IV-lea - începutul secolului al III-lea. a. Chr. şi atribuit unui aristocrat local trac. Şi pe vasele-rhyton cu capete de taur de la Panaghiurişte apare decorul punctat, iar pe rhytonul cu protomă de ţap este reprezentată o scenă în care zeiţa Hera, şezând pe un tron, încadrată de zeul Apollo şi zeiţa Artemis cu arcul, ţine în mâna dreaptă un vas de libaţii aproape identic cu cele două rhyta ţinute de personajele feminine reprezentate pe rhytonul de la Poroina.

Scene cu reprezentări de rhyta asemeni acelora de pe rhytonul de la Poroina Mare, în care două dintre cele patru femei, şi anume acelea înfăţişate şezând pe un scaun, ţin într-o mână un rhyton şi în cealaltă o fială, scenă legată, probabil de un cult al fertilităţii şi al belşugului sau reprezentarea zeiţei Hera cu rhytonul în mâna dreaptă de pe vasul de la Panaghiurişte apar frecvent în arta traco-getică. O scenă asemănătoare este redată şi pe una dintre cnemidele din tezaurul de la Agighiol, în care un războinic şezând pe un scaun cu patru picioare, ţine în mână un rhyton. De asemenea, pe obrăzarul drept al coifului din aur descoperit la Cucuteni-Băiceni este reprezentat un războinic aşezat pe un scaun cu spătar, care ţine în mâna stângă un rhyton, iar în cea dreaptă o fială. Având în vedere analogiile stilistice şi tehnica de execuţie specific autohtonă, stângăcia artistului şi chiar lipsa ideii de perspectivă în spaţiu suntem îndreptăţiţi să considerăm că rhytonul de la Poroina Mare este un produs local al artei traco-getice, aflată la interferenţa influenţelor greceşti cu cele scitice, realizat într-o manieră indigenă şi că datează din secolele IV - III a. Chr.