PORTRETUL VOTIV AL LUI NEAGOE BASARAB ȘI AL FAMILIEI SALE
Autor: Dobromir Zugravul
Beneficiar: Biserica Episcopală de la Curtea de Argeș
Texte: Alexandra MĂRĂŞOIU
Romeo GHEORGHIŢĂ
Foto: Marius AMARIE, Romeo GHEORGHIŢĂ
DESCRIERE. PORTRETUL LUI NEAGOE BASARAB ȘI AL FAMILIEI SALE
Neagoe ţine chivotul bisericii împreună cu Doamna Despina Miliţa, însoţit de fiii şi de fiicele sale; deasupra capetelor inscripţii indică numele.
Domnul poartă o mantie de catifea liliachie broşată cu fir, tivită cu benzi late brodate în faţă, la umeri şi pe poale. Croiala este de tipul granaţei, cu mânecile mai puţin largi decât cele din costumul moldovenesc. În partea de jos, în dreapta, este brodat vulturul bicefal, încoronat, ca pe costumul lui Mircea cel Bătrân. Un guler lat, brodat, bogat, detaşabil, îmbracă umerii. De sub mantie apar anteriul şi gulerul roşu al cămăşii, tivit cu perle. Manşetele şi pieptul cămăşii sunt brodate. Pieptănătura în bucle regulate, căzând pe umeri, pare a fi o perucă. Coroana cu cinci fleuroni este ajurată, împodobită cu aplicaţii de pietre preţioase colorate.
Costumele celor trei fii au aceeaşi croială; cel mai vârstnic, Teodosie, succesorul la tron, poartă granaţa, la care dispoziţia benzilor brodate este mai clară decât la costumul lui Neagoe, asemănându-se cu aceea a costumelor din Moldova. Pantofi roşii cusuţi cu mărgăritare. Îmbrăcămintea Doamnei Despina şi a fiicelor ei este asemănătoare cu cea din icoana de la Ostrov. Despina poartă un caftan de catifea, cu bogate motive ţesute cu aur, şi rochie roşie. Mânecile cămăşii sunt cusute cu râuri asemenea iilor ţărăneşti de azi.
Pictura murală a fost realizată pe o tencuială suport specifică pentru pictura „a fresco”, după o tradiţională şi veche tehnică medievală bizantină. Stratul suport al picturii a fost realizat din mortar pe bază de var gras cu adaos de câlţi şi multe paie (strat numit după terminologia occidentală intonaco), strat aplicat în grosimi variabile, între 5-10 mm. Este prezent stratul de tencuială pe bază de var, paie şi pleavă, al celui de al doilea strat, arriccio legat intim de primul strat, cu grosimi între 5-15 mm. Pe spatele fragmentelor extrase sunt vizibile amprentele cărămizilor zidului original, pe care a fost aplicată tencuiala de frescă. S-au folosit pentru realizarea picturii pigmenţi minerali precum ocru galben, ocru roşu, ocru brun, roşu cinabru, verde de pământ, albastru smalţ, albastru azurit, negru de cărbune de lemn şi alb pe bază de var. De asemenea, la zonele poleite ulterior s-a folosit foiţă de aur pe un adeziv de tip mixtion uleios.
Pictura este retuşată culoare peste culoare. Un studiu atent dovedeşte că, exceptând câteva fragmente originare, în rest pictura de la Argeş a suferit trei repictări în etape diverse din secolul trecut. Dată fiind posibilitatea de a compara costumul lui Neagoe din această pictură cu altele nealterate de restaurări, constatăm că el şi-a păstrat caracterul autentic.
FRESCELE DIN BISERICA EPISCOPALĂ DE LA CURTEA DE ARGEȘ
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea biserica mânăstirii de la Curtea de Argeş se afla într-un stadiu de degradare ce impunea o urgentă recondiţionare, fapt conştientizat de autorităţile române. Abia în 1875 au început lucrările de restaurare, conduse de André-Emile Lecomte du Noüy (1844-1914), arhitect francez care va reface în România şi bisericile Trei Ierarhi şi Sf. Nicolae din Iaşi (în 1882, respectiv, în 1888), biserica Sf. Dimitrie din Craiova (1889) şi biserica Mitropoliei din Târgovişte (1890).
Restaurarea exteriorului bisericii s-a întins pe cinci ani, din 1875 până în 1880, după care s-a trecut la interior, unde, pentru a se crea spaţiul necesar înmormântării în pronaos a membrilor familiei regale au fost înlăturate şase din cele douăsprezece morminte existente. De asemenea, frescele de secol XVI ale lui Dobromir au fost scoase de pe pereţi, câteva fiind duse la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti: inscripţia în care este menţionat Dobromir, tabloul votiv al lui Neagoe Basarab, cu doamna Despina şi cei şase copii, şi cel al lui Radu Afumaţi cu soţia sa, Ruxanda, frescele reprezentându-i pe Radu Paisie şi fiul său, Marcu, Mircea cel Bătrân, Radu cel Mare, Maica Domnului, Iisus Hristos, Ioan Botezătorul, Arhanghelul Mihail, Sf. Nicolae, Sf. Iacov Persul, sfinţii militari Dimitrie, Gheorghe, Artemie, Mercurie, Eustaţie Plachida, Areta, Teodor Tiron, Agapie, Procopie, Lup, Sozont, Mamant, Nestor, Prov, doi sfinţi neidentificaţi, Sf. Ana cu Maica Domnului, Sf. Elisabeta cu Sf. Ioan Botezătorul, prorocul Solomon. După transformarea Secţiei Ecleziastice a Muzeului de Antichităţi în Muzeul de Artă Religioasă (1935), frescele vor fi transferate în sediul acestuia, din Palatul Kretzulescu, iar din 1953 vor face parte din galeria de artă religioasă veche a Muzeului Naţional de Artă, înfiinţat în 1950 în clădirea fostului palat regal. În prezent, majoritatea frescelor se află la Muzeul Naţional de Artă, în afară de două, care sunt în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României (celebrul portret votiv al lui Neagoe Basarab și al familiei sale şi portretul domnitorului Radu cel Mare), câteva fragmente cu îngeri în zbor, ce se găsesc în muzeul mănăstirii Argeşului, şi un fragment ce se presupune că înfăţişează chipul cneazului Lazăr, depozitat în palatul epsicopiei Râmnicului.
Informaţii despre pictura bisericii mănăstirii Argeşului înainte de restaurarea din 1875-1886 se găsesc numai într-o lucrare a lui Ludwig Reissenberger (1819-1896), publicată în 1860 în Anuarul Comisiei Austriece a monumentelor istorice şi tradusă în limba franceză, la iniţiativa guvernului român, cu ocazia Expoziţiei universale de la Paris din 1867. În pronaos se aflau, potrivit lui Reissenberger, şi portretele următoarelor personaje: „Rodolphe de Affumazz” şi Roxanda, „Naygon” şi Despina, fiecare cuplu ţinând câte o bisericuţă, „Rodolphe le noir” şi soţia lui, „Marguerite”, ţinând o cruce, prinţul sârb Lazăr, împreună cu soţia, „Komilitza”, „Wlad, Wintilla, Rodolphe”, câte doi „Mirtscha” şi Alexandru şi episcopul Argeşului, Iosif. Portretele au mai fost prezentate şi în alte câteva surse contemporane româneşti, de autori care, descriind biserica, se referă, în materie de pictură, doar la ele, considerându-le cele mai importante. Astfel, Alexandru Pelimon îi menţionează, în Impresiuni de călătorie în România (1858), pe Radu voievod şi Ruxanda, Teodosie, Neagoe şi Despina, Radu Negru şi Ana, Petru, Marcu, Lazăr şi „Golubina”, Vladislav, Vlad, Vintilă, Radu, episcopul Iosif (care, „neputând suferi persoana lui Ţepeş pe peretele sudic al bisericii, a pus de a şters şi în locul lui se află prea sfinţia sa zugrăvit”), Mircea, Alexandru, Mircea, Alexandru. Preotul Musceleanu îi notează la 1862 pe Radu şi „Luksanda”, Teodosie, Neagoe şi Despina, Radu Negru şi Ana, Petre, Marcu, cneazul Lazăr, „socrul lui Neagoe”, şi Miliţa, Vladislav, „fratele lui Radu Negru”, Vlad cel Tânăr, Vintilă, Radu, Mircea, „feciorul Radului Negru”, Alexandru, Mircea, Alexandru. Datorită acestor lucrări, cei interesaţi îşi pot face o idee despre ce alţi domnitori erau pictaţi în biserică alături de cei cunoscuţi din frescele rămase, deşi unii sunt dificil de identificat cu certitudine.
BIBLIOGRAFIE
Biserica episcopală a mănăstirii Curtea de Argeș, restaurată în zilele M.S. Regelui Carol I şi sfinţită din nou în ziua de 12 octombrie 1886, Bucureşti, 1886; L’eglise du monastere Episcopal de Kurtea d’Argis en Valachie, traduit de l’Allemand par Louis Reissenberger, Vienne, 1867; Ionescu, Grigore, Curtea de Argeș. Istoria oraşului prin monumentele sale, Bucureşti, 1940; Lăzărescu, Emil, Biserica Mănăstirii Argeșului, București, 1967; Pelimon, Alexandru, Impresiuni de călătorie în România, București, 1858
UN PROCES COMPLEX DE CONSERVARE ȘI RESTAURARE
Muzeul Naţional de Istorie a României a iniţiat în perioada 2008-2009 conservarea şi restaurarea a două fragmente de pictură murală extrase de la Biserica Episcopală din Curtea de Argeş
Picturile se aflau într-o stare avansată de degradare, prezentând numeroase probleme de conservare datorate tehnicii de execuţie mixte „a fresco” şi „a secco”, dar şi a intervenţiilor necorespunzătoare, de întreţinere, a degradărilor accidentale şi a unor intervenţii de repictare realizate în timp. Din punct de vedere al stării de conservare, fragmentele extrase prezentau înaintea restaurării crăpături în stratul suport, fisuri, desprinderi ale stratului pictural şi zone dislocate datorate extragerilor de la Biserica Episcopală din Curtea de Argeş. Aceste degradări s-au amplificat datorită condiţiilor de microclimat variabile şi ale întreţinerilor necorespunzătoare ce au acţionat în timp asupra picturii.
Transpunerea pe un nou suport a luat în calcul masivitatea, ineficienţa sistemului anterior de susţinere şi starea sa de degradare. Noul suport a permis înlaturarea impresiei de tablou cu ramă pe care o avea după extragere şi trecerea la o prezentare estetică firească, de fragment de pictură murală extras dintr-un întreg ansamblu mural.
În vederea consolidării şi refacerii coeziunii suportului picturii (tencuielii) s-au folosi soluţii de hidroxid de calciu şi răşini acrilice de tipul Primal AC33 prin injectarea şi impregnarea acestora în etape succesive.
Operaţiunile la nivelul stratului de culoare au urmărit preconsolidarea şi consolidarea acestuia fără a-i schimba aspectul specific mural.
Operaţiunile de curăţare ce au avut ca scop îndepărtarea depunerilor de diferite săruri solubile sau insolubile, repictări, reveniri a secco, impurităţi neaderente şi aderente s-au realizat prin procedee combinate mecanice şi fizico-chimice, folosind diverse mijloace umede, uscate sau prin metode mixte realizate consecutiv.
Prezentarea finală a avut în vedere aspectul decorativ al picturii murale şi a încercat să integreze cromatic şi valoric zonele lacunare lipsă şi să recupereze unitatea întregii imagini a fragmentului de pictură.
Procesul metodologic a avut un caracter de conservare, de recuperare, protejare şi punere în valoare a fragmentelor existente, iar operaţiunile de restaurare la nivelul picturilor murale extrase s-au încadrat în această strategie metodologică.
Lucrările de conservare - restaurare la fragmentele de pictură murală extrase au fost realizate de Sc.„CoRes 3-Art” SRL, din Bucuresti, lucrări coordonate de restaurator de specialitate / lect.univ.dr. Romeo Gheorghiţă. Au colaborat: restaurator expert Sorina Gheorghiţă, studenţii: Cristiana Banu, Maria Coltofean, Ana Chiricuţă, Violeta Pârvu. Analize fizice: cercetător ing. Gheorghe Niculescu, biolog conservator Virginia Diaconescu.
