Artiștii și Primul Război Mondial
Text: Oana Ilie / foto: Marius Amarie
Artiștii n-au putut rămâne impasibili la conflagrația mondială izbucnită în anul 1914. Chiar dacă nu toți au participat fizic la război în calitate de combatanți, războiului devine pentru mulți dintre aceștia un subiect pe care nu mai pot să-l ignore. Apar astfel numeroase lucrări literare sau de artă, de certă valoare, având ca subiect Marele Război.
După ce o parte dintre artiștii plastici au fost mobilizați și au luptat efectiv în cursul anului 1916, în vara anului 1917 a fost organizat un grup de pictori și sculptori care să documenteze războiul. Ca urmare a Ordinului Circular nr. 9400/ 23 iunie 1917, artiștii au fost atașați direct Marelui Cartier General, Secția a III-a, lucrările lor urmând să formeze nucleul unui viitor muzeu militar. Dintre artiștii plastici care au format acest grup îi amintim pe sculptorii Ion Jalea, Cornel Medrea, Oscar Han, Dimitrie Mățăuanu și pictorii D. Stoica, I. Theodorescu-Sion, Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu ș.a. Activitatea lor a durat doar cîteva luni, în luna septembrie a anului 1917 fiind deschisă o primă expoziție, cu circuit închis. În ianuarie 1918 se va realiza prima expoziție publică cu lucrările acestora.
Un nou mod de a vedea arta (dar cu siguranță și războiul a avut un rol foarte important) a făcut ca artiștii aflați la Iași în timpul războiului și care au avut lucrări în expoziția organizată de Marele Cartier General în anul 1917, să pună un an mai târziu bazele unei noi asociații „Arta română”.
Unul dintre cei mai prolifici pictori ai Marelui Război este Ion Stoica Dumitrescu, rămas în anale ca D. Stoica (nume cu care își semna creațiile artistice). Dincolo de anvergura conflagrației modiale, de modificările aduse în viața și mentalitatea oamenilor de la începutul secolului trecut, la Stoica Dumitrescu o contribuție importantă în alegerea temelor a avut-o și orientarea sa către pictura istorică. Această orientare o va menține întreaga sa carieră, multe dintre creațiile sale având subiect istoric: Intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, Stejarul din Borzești, Cuza Vodă și Moș Ion Roată, sau Luptele de Mărășești, În refugiu etc.
Prima conflagrație mondială nu a fost și primul război la care Ion Stoica Dumitrescu a participat. Anterior luase parte la cel de-al Doilea Război Balcanic, participând la campania din Bulgaria din vara anului 1913. În momentul în care România intră în război, D. Stoica avea 30 de ani și era „un nume” în lumea artistică. Își organizase o primă expoziție de autor în anul 1915, era ilustrator al publicației „Neamul românesc”, iar Nicolae Iorga îl dedicase un articol în revista „Ramuri”.
A fost rănit de trei ori în luptele date la Turtucaia, dar s-a întors pe front pentru a participa la luptele din Moldova, într-o primă fază ca militar, apoi ca pictor atașat pe lângă Marele Cartier General al Armatei. Din acea perioadă datează și prietenia cu Mihail Sadoveanu. A început războiul ca sergent și l-a terminat ca locotenent. A luptat și a pictat în paralel, până în vara anului 1917 când devine reporter de război autorizat să facă schițe pe front, dar și în spatele lui, imortalizând atât chipuri de soldați, cât și aspecte de război – scene de luptă, lagăre, refugiați. Multe dintre aceste lucrări au fost donate Muzeului Militar Național, printre ai cărui întemeietori se regăsește și Muzeului Războiului din Paris. O parte dintre lucrările având ca subiect războiul au fost selectate pentru a face parte din expoziția organizată de „Arta română” la Iași în anul 1917.
Chiar dacă cele mai multe creații ale lui Soica Dumitrescu se păstrează la Muzeul Național Militar „Ferdinand I” (al cărui angajat a fost ca pictor și restaurator), nici colecția de la Muzeul Național de Istorie a Românei având ca subiect Primul Război Mondial nu poate fi ignorată.
Izgonirea nemţilor (litografie pe hârtie; 54x70 cm; semnat şi datat, litografiat, stg. jos: Stoica D. 1917; pe marginea de jos stg., în creion: [.?.] Stoica D. Iaşi April 18; inv. 2143.
Ultima rugă (litografie pe hârtie; 55x78 cm; semnat şi datat stg. jos în creion negru: Stoica D 917; însemnare autografă, semnat şi datat pe marginea de jos stg., în creion: Dlui Colonel Ioanide [?] / Stoica D. 917 Iasi 18 Aprilie; inv. 2144).
Bejenia (grafică de şevalet; 53,5 x 88,5 cm; semnat şi datat dr. jos, în creion: Stoica D. 917; inv. 2145).
Ultimul atac al gornistului rănit (grafică de şevalet; 53 x 86 cm; semnat, şi datat dr. jos, în creion: Stoica D. 917/ Iasi; inv. 2146).
În refugiu (pictură de şevalet; 43 x 80 cm; semnat stg. jos, cu brun: Stoica; inv. 101793).
Scenă de luptă (pictură de şevalet; 67 x 54 cm; semnat dr. jos, cu negru: Stoica D.; inv. 127022).
Scenă de luptă din Primul Război Mondial (pictură de şevalet; 55 x 46 cm; semnat dr. jos, cu negru: Stoica D.; inv. 315342).
Scenă de luptă din Primul Război Mondial (pictură de şevalet; 59 x 48,5 cm; semnat dr. jos, cu roșu: Stoica 19; inv. 315595).
Ion Bărbulescu alias B’Arg este și el unul dintre pictorii care a cunoscut în mod direct ororile războiului. A fost concentrat și ulterior mobilizat la Regimentul 10 Putna Focșani. În cursul anului 1917 s-a aflat la Iași, fiind ulterior încadrat la Arsenalul Armatei în grupul „artiști plastici”. Alături de pictură, pe timpul șederii la Iași, Ion Bărbulescu a colaborat cu diverse publicații din Iași: „România”, „Arena”, Dușmanul” etc.
Cu lucrările realizate în perioada războiului organizează o expoziție de autor, remarcată de criticii vremii. Printre subiectele tablourilor sale remarcăm: iarna grea a anului 1917 la Iași, spitalele, refugiații, prizonierii, cimitirele etc. Pictura lui are dublă valoare: operă de artă, dar și document istoric. Despre el George Ciprian avea să spună „Rămâne o personalitate aparte, stăpânul unei tehnici proprii, care nu se aseamănă decât cu sine însuși”.
În colecția de artă plastică a Muzeului Național de Istorie a României se păstrează trei dintre operele lui B’Arg având ca subiect războiul.
Ruinele fabricii de zahăr de la Mărăşeşti (pictură de şevalet; 31 x 52,5 cm; semnat și datat dr. jos cu brun: I. Barbulescu / 917, inv. 52927).
Soldat citind scrisoare în adăpost la Mărăşeşti (pictură de şevalet; 29,5 x 47 cm; semnat şi datat dr. jos, cu galben: I. Bărbulescu / 917, inv. 52928).
Scenă de luptă din Primul Razboi Mondial (pictură de şevalet; 61,5 x 88 cm; semnat şi datat dr. jos, cu roz: I. Bărbulescu 1917; inv. 116726).
Nicolae Tonitza nu numai că a fost mobilizat încă de la începutul războiului în cadrul Regimentului 84 Infanterie, dar a cunoscut și experiența prizonieratului, în lagărul din Kirjali (Bulgaria) după luptele de la Turtucaia (1 – 6 septembrie 1916). Cât a stat în lagăr a pictat aproape încontinuu avînd ca surse de inspirație natura și suferințele războiului, dar multe dintre operele sale din acea perioadă nu s-au păstrat. După finalul războiului, participă la expoziția Arta Română de la Iași din aprilie 1918, pentru ca în anul 1921 să expună alături de alți doi combatanți: Ștefan Dimitrescu și Camil Ressu.
Dintre lucrările lui Tonitza, la Muzeul Național de Istorie a României se păstrează:
Prizonieri în lagăr (pictură de şevalet; 87 x 65 cm; semnat dreapta jos, cu ocru: N. TONITZA; inv. 144940).
Convoiul prizonierilor (pictură de şevalet; 99 x 59,4 cm; Semnat dr. jos, cu brun: N. TONITZA; inv. 144941).
De la Camil Ressu, cel care avea să conducă noua asociație artistică creată la Iași la sfârșitul războiului, la Muzeul Național de Istorie a României se păstrează o singură pictură din acea perioadă, dar și o fotografie de grup, unde-l regăsim alături de pictori și sculptori ofițeri (identificat Oscar Han). Inv. 150666.
Soldaţi în 1918 (pictură de șevalet; 47 x 58,7 cm; semnat dr. jos, în tuş negru: C. Ressu; inv. 101792).
Și Ion Theodorescu-Sion a participat la Primul Război Mondial, fiind unul dintre pictorii mobilizați pe lângă Marele Cartier General al Armatei. Despre el, Zambaccian povestea că l-a găsit la Cernavodă în anul 1916 „amândoi ofițeri în rezervă”, dar după retragere unitatea lui a mers la Oituz, iar Sion „a plecat la Iași, mobilizat de Marele Cartier General”. Aveau să se reîntâlnească la Iași în cursul anului 1917, unde Sion, locotenet în rezervă de artilerie „purta sabie și pinteni mari la cizmă” și-și petrecea timpul cu Medrea, Camil Ressu, Dărăscu. Membru fondator al Asociației „Arta Română” și al Muzeului Militar.
Dintre lucrările lui Theodorescu-Sion la Muzeul Național de Istorie a României se află o pictură de șevalet cu subiect istoric realizată în anul 1918: Ostaşi răniţi in faţa unei case (34,5 x 44 cm; semnat, datat şi inscripţie autografă stg. jos cu negru: I Theodo. Sion /1918 Iasi; inv. 66313).
Ștefan Dumitrescu, și el membru al grupării „Arta Română”, a documentat ororile provocate de război. A imortalizat tragedia de la Cașin, dar și momente de viață din tranșee.
În anul 1925, alături de N. Tonitza, Fr. Șirato și Oscan Han se desprinde de „Arta Română” și creează „Grupul celor patru”, despre care Barbu Brezianu spunea că a fost „cea mai prestigioasă asociație artistică dintre cele două războaie”.
La Muzeul Național de Istorie a României se păstrează un desen de Ştefan Dumitrescu din anul 1917, intitulat Alinând suferinţele unui rănit (39,5 x 32 cm; inv. 75399).
De la pictorul buzoian Constantin Petrescu-Dragoe, în patrimoniul muzeului se află o pictură de șevalet intitulată Scrisoare de pe front, semnată și datată cu inscripţie autografă stânga jos, cu roşu: „Ctin Petrescu-Dragoe / Campania 917 Frontul / Mărăşeşti-Cosmeşti / Ctin Petrescu-Dragoe / 17 August” (inv. 75402), în timp ce de la Paul Molda se păstrează două lucrări:
Luptele de la Robănești (pictură de șevalet; 49 x 69,6 cm; semnat stg. jos, cu brun: Paul Molda; inv. 174086).
Giurgiu după războiul din 1916-1918 (guașă pe carton; semnat şi însemnare autografă jos mijloc spre dr., în cerneală albastră: Paul Molda; Giurgiu după războiul din 1916-18).
Chiar dacă colecția de sculptură a muzeului având ca subiect Primul Război Mondial nu cuprinde multe piese, cele existente sunt de mare calitate. Sunt opere de la doi dintre marii sculptori ai României, Ion Dimitriu-Bârlad și Ion Jalea.
Sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad nu numai că a participat la marea conflagrație mondială, dar avea și studii militare (urmase cursurile Școlii militare de infanterie din București). După război s-a afirmat ca autor de monumente ale eroilor, primind supranumele de „sculptorul ostașilor” și a rămas în istoria artei ca un talentat autor de sculptură de for public (busturi dedicate personalităților vremii: Mihai Viteazul, Nicolae Bălcescu, Generalul Ion Dragalina, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Vasile Pârvan, Bogdan Duică, Dimitrie Brândză, Gheorghe Marinescu, Nicolae Gane, Nicolae Leonard, Raul Bulfinski ș.a.).
Cea mai cunoscută opera a lui Ion Dimitriu-Bârlad rămâne însă sculptura Ultima grenadă a caporalului Mușat. Personaj real, caporalul Mușat a făcut parte din Regimentul 2 Grăniceri care a luptat în zona Brașovului și la Câineni (Vâlcea). Transferat apoi la o unitate din zona munților Vrancei este rănit, iar brațul stâng i-a fost amputat. Cu toate acestea a cerut să se întoarcă pe front unde a murit la 14 august 1917, la Oituz, în timp ce arunca o grenadă.
În memoria lui și ca semn de recunoștință, Ministerul de Război i-a cerut lui Ion Dimitriu-Bârlad o sculptură. În anul 1919 este realizată statueta Ultima grenadă, pe baza căreia vor fi ulterior realizate cele trei monumente dedicate caporalului Mușat, la Bârlad (inaugurat în anul 1927), Bușteni (inaugurat în septembrie 1928) și Brăila (dezvelit în anul 1931 deși fusese turnat încă din 1927).
Ultima grenadă a caporalului Mușat (inv. 75406) se găsește astăzi în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, alături de o compoziție istorică de mari dimensiuni:
Atacul de la Oituz. aparținând aceluiași celebru sculptor.
Cel de-al doilea sculptor, Ion Jalea, nu numai că a participat la Primul Război Mondial, dar și-a pierdut mâna stângă în luptă. A plecat pe front la cererea lui și a participat la luptele de la Corbul și Nămoloasa. În urma rănii din vara anului 1917 piciorul i-a putut fi salvat, dar brațul nu. Întors acasă nu va renunța la sculptură, ci va pleca la Paris, în anul 1919, pentru a-și completa studiile. Se reîntoarce în anul 1923 când începe să creeze marile sale opere. La muzeu se păstrează o singură sculptură cu tematică de război, de mici dimenisuni, intitulată Doi ostași.
Artiștii au trăit războiul la fel ca oamenii obișnuiți. Ceea ce-i deosebește de aceștia este faptul că prin opera lor au transmis generațiilor viitoare imaginea lui hâdă, vicisiudinile lui, imaginea cîmpurilor pline de morți, atmosfera tranșeelor, a spitalelor pline de schilozi, dar și eroismul și sacrificiul românilor.
Bibliografie
B`Arg. Tipologii (Album editat de Muzeul Municipiului București); Mircea, Gabriela; Cutean, Smaranda, Un tablou reprezentându-i pe Horea, Cloșca și Crișan de Stoica Dumitrescu, din colecția de artă a Muzeului Albaiulian, în „Terra Sebus. Acta Musei Sebesiensis”, 4, 2012, p. 417-427; Stoica, Corneliu, Lumea lui B`Arg. Restituirea unui mare artist (http://www.artevizuale.ro/Expozitii-personale/Lumea-lui-B-Arg.html); Toader, Tudoriţa, Stoica Dumitrescu pictor istoric în colecţia Muzeului Militar Naţional, în „Buletinul Muzeului Militar Naţional”, 1/2003. Partea I, Bucureşti, 2003, p. 283-288; Zambaccian, Krikor H., Însemnările unui amator de artă, Editura LiterNet, 2004
