Caiet de observații științifice – Emil Racoviță
Caietul, scris în limba franceză, conține 50 de pagini, din care 36 sunt completate cu note și observații științifice întocmite de Emil Racoviță. Documentul cuprinde și o serie de desene, schițe și fotografii realizate de marele savant român în timpul cercetărilor efectuate în perioada anilor 1901 – 1902. Cele mai multe însemnări și fotografii sunt făcute în timpul explorării unor peșteri din Spania. Emil Racoviță a efectuat mai multe „runde” de cercetare speologică în peninsula Iberică; de altfel, printre colaboratorii săi s-au numărat și oamenii de știință spanioli Ricardo Zariquiey sau Ferran Moragues. Emil Racoviță a studiat pentru prima data peşterile din Mallorca şi a pus bazele biospeologiei din zonă; de altfel, o satuie a celebrului cercetător se află chiar în capitală, la Palma de Mallorca, pe malul marii. În timpul călătoriei sale, el a vizitat peștera Cuevas del Drach, unde a capturat un mic crustaceu, încă necunoscut în ştiinţă şi pe care îl va descrie sub numele de Typhlocirolana moraguesi. Această descoperire a avut o importanță majoră asupra evoluției biospeologiei.
Emil Racoviţă(1868 - 1947)
A fost membru şi preşedinte al Academiei Române între 1927 şi 1929, şi profesor la Universitatea din Cluj (1920-1947). La numai 25 de ani, în 1893, este ales membru al Societăţii zoologice din Franţa. A fost director adjunct al staţiunii zoologice marine de la Banyuls-sur-Mer (Franţa), director adjunct al laboratorului de anatomie comparată de la Sorbona şi codirector al revistei internaţionale Archives de zoologie expérimentale et générale. În lucrarea Essai sur les problèmes biospéologiques din 1907, Emil Racoviţă pune bazele unei noi ştiinţe – biospeologia. A participat în calitate de naturalist, împreună cu Roald Amundsen, Frederick Cook, Antoine Dobrowolski şi Henryk Arctowski la expediţia în Antarctica cu nava „Belgica“ (1897-1899), sub conducerea lui Adrien de Gerlache. În timpul acestei expediţii, Emil Racoviţă, împreună cu ceilalţi oameni de ştiinţă, a adunat un bogat material ştiinţific botanic şi zoologic, care a constituit ulterior obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuţie ştiinţifică mai mare decât a tuturor expediţiilor antarctice anterioare luate la un loc. În urma acestei expediţii, savantul român a întreprins un studiu aprofundat asupra vieţii balenelor, pinguinilor şi altor păsări antarctice. A înfiinţat în 1920 la Universitatea din Cluj primul institut de speologie din lume, crearea acestui institut fiind consfinţită printr-o lege specială promulgată pe 26 aprilie 1920. În cadrul acestui nou institut, Emil Racoviţă a predat primul curs de biologie generală din România. Pentru început, institutul de speologie de la Cluj a funcţionat ca parte componentă a Facultăţii de Ştiinţe din Cluj, reprezentând cadrul oficial în care fondatorul său a mutat şi sediul Societăţii Ştiinţifice „Biospeologica“, pe care o întemeiase în 1907, ca instrument internaţional de coordonare a activităţii tuturor zoologilor interesaţi de studiul faunei subterane. Racoviţă este fondatorul biospeologiei, o ştiinţă prin excelenţă sintetică, concepută iniţial în scopul de a ajunge la o reconstituire cât mai fidelă a istoriei naturale a domeniului subteran. Emil Racoviţă a definit biospeologia ca ştiinţa formelor de viaţă din mediul subteran (peşteri şi pânze freatice). Cercetările sale asupra sistematicii, ecologiei şi evoluţiei animalelor subterane au contribuit la dezvoltarea unei perspective filogenetice în sistematică. Mare iubitor al naturii, Emil Racoviţă este unul dintre iniţiatorii ocrotirii monumentelor naturii din România. A publicat, pe lângă materiale de specialitate, şi alte lucrări privind organizarea învăţământului superior şi a cercetării ştiintifice. Principalele lucrări ştiinţifice semnate de Emil Racoviţă Essai sur les problèmes biospéologiques (1907), Speologia (1927), Evoluţia şi problemele ei (1929) au contribuit esenţial la dezvoltarea cercetării biologice şi speologioce, la nivel internaţional. Institutul de speologie de la Cluj a fost reorganizat în 1960, trecând sub egida Academiei Române, primind numele de Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“.
