Cartea de Onoare a Casei Capșa
Texte: Dorina Tomescu / Foto: Cornel C. Ilie
Are coperţi îmbrăcate în piele de culoare verde-închis, cu chenar liniar auriu pe margini şi iniţialele „C.G.” pe aversul primei coperţi; în interior, coperţile sunt căptuşite cu mătase de culoare crem. Conţine 200 de file, aurite pe margini, din care 81 de pagini conţin autografe, însemnări, portative, schiţe şi desene ale unor personalităţi străine şi româneşti din viaţa politică, culturală, artistică şi muzicală care au trecut pe la Casa Capşa în perioada anilor 1907-1964. Pe primele pagini sunt autografele membrilor Casei Regale a României: Regina Elisabeta, Principesa Elisabeta, dar şi a lui George – Duce de Sparta şi a reginei-mamă Elena. Pe următoarele file sunt autografele unor compozitori renumiţi precum: Pietro Mascagni, George Enescu, Wertgartner, Ysaÿe şi Mihail Jora. Mai semnează actorii străini: Maurice de Feraudy, Suzanne Despres, Sarah Bernhard – care are şi o fotografie cu dedicaţie pentru Grigore Capşa datată 1888, dar şi o însemnare adresată poporului român în 1908. Dintre scriitorii români au semnat în acestă carte de onoare: Duiliu Zamfirescu, Radu Rosetti, Elena Văcărescu. Sunt prezenţi cu semnăturile lor politicienii Take Ionescu, Constantin Argetoianu, generalul Alexandru Averescu sau oaspeţi străini ca mareşalul Joseph Joffre în 1920, Averell Harriman ambasadorul american la Moscova şi membrii Comisiei Aliate de Control în 1945. Autografe „speciale”, constând în desene şi schiţe, au lăsat cunoscuţi artişti plastici precum: G.D. Mirea, Ştefan Popescu, M. Teişanu, Alexandru C. Szathmari, Jean Al. Steriadi, Nicolae Vermont, Geophres Scott şi Giovanni Boldini.
UN VERITABIL DOCUMENT CU VALOARE MEMORIALĂ
Cartea de Onoare a Casei Grigore Capşa, care a fost ţinută la dispoziţia oaspeţilor de vază ai celebrei case de comerţ, face parte din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României din anul 1975, fiind achiziţionată de la Ştefan Lăzărescu. Document inedit, cartea de Onoare a fost martora trecerii pe la Capşa a unor oaspeţi regali sau personalităţi culturale şi politice, româneşti şi străine, în perioada anilor 1907-1964. Casa Regală a României a participat deseori la manifestările ce se organizau cu sprijinul Casei Capşa de exemplu: la balurile din înalta societate a Bucureştilor sau la cele organizate chiar la Palatul Regal, dar şi cu ocazia unor evenimente deosebite. De aceea, pentru a-şi arăta respectul pentru familia regală a română, al cărei furnizor era încă din anul 1869, primele pagini ale Cărţii de Onoare sunt rezervate Casei Regale. Cartea se deschide cu o cugetare în limba franceză a reginei Elisabeta, datată 1 ianuarie 1907: „Pământul nu este un paradis şi nu este locuit de îngeri. Dar oamenii pot să devină sfinţi şi chiar să se nască cu aripi şi să facă pământul frumos ca un paradis, printr-un singur lucru: pasiunea sacrificiului (p.1). Pe următoarele file sunt semnăturile Principesei Elisabeta a României şi Ducelui de Sparta- George, în februarie 1921 (posibili oaspeţi ai Casei Capşa în perioada apropiată a căsătoriei lor, eveniment ce a avut loc în aprilie 1921 - p.3) şi a Reginei-mamă Elena, în 1930 ( p. 5). De multe ori semnatarii au adăugat remarci spirituale, portative, desene sau acuarele - adevărate autografe personalizate. Astfel, Duiliu Zamfirescu, adăuga semnăturii sale următoarea cugetare: „Caracterele oamenilor sunt ca vinurile închise: te găseşti întotdeauna în faţa unei etichete şi, în general, e bine să bei butelca până la fund, fiindcă, chiar atunci când vinul corespunde cu eticheta, dai de drojdie” (p. 39). La pagina 41 a cărţii se găseşte şi semnătura compozitorului italian Pietro Mascagni, care a desenat şi câteva măsuri din intermezzoul „Cavaleriei rusticane”, la data de 11/24 februarie 1907. Într-adevăr, în februarie 1907, viaţa muzicală a Capitalei cunoaşte un moment de excepţie prin concertele susţinute pe 11 şi 14 februarie de orchestra Ministerului Instrucţiunii Publice, sub bagheta maestrului italian. Tot în anul 1907 au trecut pe la Capşa Societarul Comediei Franceze, actorul francez Maurice de Feraudy ( p.42), faimos pentru rolul Isidore Lechat din piesa „ Les affaires sont les affaires” de Mirabeau, rol pe care l-a jucat de 1200 de ori, şi ziaristul Gaston Deschamps (p.47) arheolog şi deputat, succesorul lui Anatole France la Le Temps. Primul dintre oaspeţi a aşternut pe hârtie următorul gând: „Niciodată nu trebuie să ceri cuiva să-şi dea cuvântul de onoare. Dacă îl consideri demn nu este nevoie, or dacă-l consideri nedemn, este inutil”. Cel de al doilea, Gaston Deschamps, se afla la un banchet în 25 noiembrie/ 8 decembrie 1907, la Capşa, şi îşi exprima surprinderea să constate că ,,Să fii la 500 leghe de Paris; să fi traversat Alpii Elveţiei şi Tirolului, văile Austriei, câmpiile Ungariei; să ştii că Turcia este aproape, că Marea Neagră nu este departe, şi că după o scurtă călătorie se poate atinge pământul Asiei… şi totuşi, să iei ceaiul, într-un salon luminat cu lumină electrică, printre tinere femei şi fete delicios îmbrăcate, cu pălării după ultima modă de la Paris şi care în cea mai pură limbă franceză discută cele mai recente noutăţi ale literaturii franceze, acesta este impresia puternică şi încântătoare pe care strălucirea capitalei României o oferă de la început unui călător uluit”. În 1907, mai semnau: Radu Rosetti, care notează şi poezia „Biruitorii” (p. 43), Elena Văcărescu (p.45), în timp ce Take Ionescu făcea o confesiune caracteristică lui: „Mai mult ca oricând sunt convins că pentru a fi şeful unui partid, trebuie să fii mai mult decât un om de partid” (p.47). Aceeaşi Carte de Onoare este martora trecerii pe la Capşa a compozitorului George Enescu, în 1908, care a schiţat şi câteva măsuri din Simfonia în Mi bemol (p.49). Alte două nume mari din lumea muzicii au consemnat trecerea lor, în martie 1912, pe la Casa Capşa, prin texte şi fragmente de portativ: Wertgartner şi Ysaÿe (p. 59 şi 61). Dar personajul care a fost oaspete în mai multe rânduri al Hotelului şi Restaurantului Capşa a fost Sarah Bernhardt. Marea actriţă franceză, „Divina” cum era numită în epocă, a fost prima dată în România în anul 1881, dar numai la Iaşi, unde a dat câteva spectacole cu „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas-fiul, „Froufrou” de Meilhac şi Halévy şi „Adrienne Lecouvreur” de Scribe şi Legouvé. A doua oară a fost în anul 1888, după cum reiese din Cartea de Onoare a Casei Capşa, unde există o fotografie sepia cu dedicaţie, semnată şi datată 1888: „Domnului Capşa, în amintirea bunei şi amabilei sale ospitalităţi” (p.48). Următorul mare turneu în România a fost în anul 1893, când a susţinut spectacole la Galaţi, Sulina şi la Teatrul Naţional din Bucureşti. Revine în 1904, de data aceasta însoţită de întreaga trupă (40 de persoane); aflată din nou în Bucureşti în 1908, artista îşi exprimă pe una din filele Cărţii de Onoare (p. 49) simpatia pentru capitala ţării şi pentru poporul român: „ Sunt profund admiratoare în faţa acestui oraş. Iubesc poporul român atât de artist, patriot, înţelept şi puternic”. În 1915, artistei i-a fost amputat piciorul drept, dar nu s-a retras din activitate. După războiul de reîntregire, un oaspete de seamă, în august 1920, al Casei Capşa, a fost mareşalul francez Joseph Joffre, care, venit să decoreze armele cetăţii Mărăşeşti cu Legiunea de Onoare în amintirea eroicei rezistenţe din 1917, a fost primit cu entuziasm de români. Şeful guvernului, generalul Averescu, a oferit un dejun intim lui Joffre, la Casa Capşa. Au participat Take Ionescu, Ministrul Afacerilor Străine, cu soţia, şi Constantin Argetoianu, Ministrul de Interne. La pagina 78 a Cărţii de Onoare sunt prezente semnăturile Mareşalului Joffre, a lui Take Ionescu, Constantin Argetoianu, Alexandru Averescu şi a celorlalţi oaspeţi francezi. Cu aceeaşi ocazie, Capşa a realizat prăjitura cu numele „Joffre” cunoscută şi apreciată şi în ziua de azi.
Datând din ultimii ani ai războiului şi din cei imediat următori, atrage atenţia un grupaj de „autografe” cu totul speciale, constând în desene sau acuarele ale unor cunoscuţi artişti plastici, care au trecut prin saloanele renumitului restaurant de pe Calea Victoriei: un peisaj cu copaci, în tuş, de Ştefan Popescu, în 1917 (p. 65); M. Teişanu – o tânără femeie, 25 octombrie 1917 (p.67); G.D. Mirea semnează un cap de copil în creion, 1918 (p. 53); Jean Al. Steriadi lasă în Cartea de Onoare portretul unui bărbat, 1919 (p.75). Nu mai puţin reuşite sunt desenele lui Geophres Scott – un dorobanţ gornist de le 1877, datat Bucureşti 1919 (p.63) şi Alexandru C. Szathmari – clopotniţa şi turla unei biserici, 1919 (p.73) sau ale lui Giovanni Boldini, prieten cu Degas, care semnează trei caricaturi în tuş şi creion, 1919 (p.57). De asemenea, Nicolae Vermont este prezent cu un desen, în creion, reprezentând chipul unei infirmiere, 1922 (p. 77).
Din păcate, în perioada interbelică semnăturile oaspeţilor Casei Capşa lipsesc cu desăvârşire. Între timp, în 1926, Casa Grigore Capşa ia în exploatare restaurantul hotelului Atheneé Palace şi majoritatea banchetelor oficiale şi particulare au avut loc în această sală. Vechea Casă Slătineanu a fost folosită mai ales pentru întâlniri şi mese intime, saloanele particulare şi separeurile fiind căutate de lumea bună din Bucureşti şi din ţară. Printre ultimele semnături existente în Cartea de Onoare sunt cele ale lui Averell Harriman, ambasadorul american la Moscova şi a compatrioţilor săi din Comisia Aliată de Control: Burton Berry şi C. Schuyler, în 1945. Ultima semnătură (p.81) aparţine compozitorului Mihail Jora la 11 ianuarie 1964, fiind însoţită de un portativ cu câteva măsuri din „Dansul mirilor” din baletul „Întoarcerea din adâncuri”.
Cartea de Onoare a Casei Capşa constituie un veritabil document cu valoare memorială, renumită casă de comerţ fiind legată, în felul ei specific, de toate evenimentele importante, fie ele politice, culturale sau mondene care au marcat viaţa Capitalei şi a României.
