Coliba Unchiului Tom. Două traduceri apărute la Iași, în anul 1853
Text: Andreea Ștefan
Coliba lui Moșu Toma sau Viața negrilor în Sudul Statelor-Unite din America, de Mistress Harriet Beecher Stowe, traducere de pe a lui Léon Pilalte de I. Codresco, cu o ochire asupra sclaviei de M. Kogănicea / Autor: Harriet Beecher Stowe / Traducător: Theodor Codrescu / Limbă: română (alfabet de tranziție) / Loc, editura, an: Iaşii, Tipografia Buciumului Romanu, 1853 / Material, tehnică: hârtie, imprimare / Dimensiuni: 22 x 14 cm / Nr. pagini: XXXII, 307 p., 36 pl. (vol. I) / 2 f., 396 p., 37 pl. (vol. II).
Bordeiulu unchiului Tom seau Viaţa Negrilor din America de Miss Harriet Beeşer Stove, tradusu din franţuzeşte de Dimitrie Pop. Profesoru / Autor: Harriet Beecher Stowe / Traducător: Dimitrie Pop / Limbă: română (alfabet de tranziție) / Loc, editura, an: Iașii, Tipografia Institutului Albinei, 1853 / Material, tehnică: hârtie, imprimare / Dimensiuni: 23 x 16,5 cm / Nr. pagini: 353 p., 24 f. pl. (vol. I); 2 f. / 274 p., 24 f. pl. (vol. II).
Anul 1853 vede apariția, la Iași, a două traduceri paralele ale „Colibei unchiului Tom”, roman al scriitoarei americane Harriet Beecher Stowe. Aceste două ediții românești, în alfabet de tranziție, sunt încă o mărturie, într-o suită bogată de traduceri și reeditări, a imensului succes pe care l-a cunoscut, aproape instantaneu, romanul. Într-adevăr, acesta fusese publicat cu doar un an înainte, cu ediția princeps apărută în 1852, devenind una dintre cele mai bine vândute cărți ale secolului. Pe de altă parte, numeroasele traduceri i-au asigurat notorietate internațională.
Ceea ce a stat, încă de la început, la baza popularității romanului a fost problematica abordată. În fapt, mijlocul secolului al XIX-lea vede luând amploare o problemă socială majoră. Societăți care se bucurau deja de beneficiile revoluției industriale, ale filozofiei secolului luminilor, care puneau bazele democrației, aveau totuși o parte din populație în stare de dependență juridică față de alți membri ai societății, iar cazul Statelor Unite ale Americii, stat independent din 1783, este emblematic în acest sens. În cadrul acestor comunități practica sclaviei intra în contradicție nu numai cu principiile aflate la baza statului modern, dar și cu morala creștină. Iar romanul lui Harriet Beecher Stowe este scris tocmai de pe această poziție, autoarea reprezentându-și personajele, sclavi sau oameni liberi, ca pe niște ființe făcute după chipul și asemănarea divinității creștine, în egală măsură îndreptățite să dispună de propria viață. În plus, tonalitatea sentimentală, exersată de scriitoare în romanele anterioare, îi asigură popularitatea în rândul unei categorii largi de cititoare.
Răsunetul avut de roman în Statele Unite este dublat de cel internațional, lucru lesne de înțeles având în vedere faptul că în multe dintre statele independente ale perioadei exista o populație, de altfel semnificativă numeric, aflată în diferite grade de dependență juridică. În Principatele Române romanul este aproape imediat introdus pentru a sensibiliza opinia publică asupra situației robilor țigani. Amintim în treacăt că abolirea robiei se număra deja printre prioritățile revoluționarilor români de la 1848, în Țara Românească constituindu-se chiar o Comisie pentru dezrobirea țiganilor. Totuși, această inițiativă, la fel ca celelalte măsuri luate de revoluționari la 1848, a fost de scurtă durată. Comisia și-a încheiat activitatea odată cu suprimarea revoluției, neavând practic nici un efect.
Problema abolirii robiei nu este însă nici uitată, nici abandonată, și pe bună dreptate am putea spune, deoarece robia afecta aproape 250 000 de locuitori în cele două Principate, reprezentând un procent de 7% din totalul populației conform recensământului făcut imediat după unirea Principatelor, în 1859. Totuși, datorită atmosferei conservatoare care se impune în politica europeană după înăbușirea revoluțiilor care au străbătut continentul, manifestată în Principate prin controlul strict exercitat de ocupația rusă și otomană, lupta pentru abolirea robiei se mută din plan politic în plan cultural. În aceste condiții este lesne de înțeles interesul suscitat de romanul scriitoarei americane Harriet Beecher Stowe. Astfel, „Coliba unchiului Tom” vede în acest context lumina tiparului în două traduceri distincte, ambele ilustrate.
Cele două ediții se adresează unui public cât mai larg, fiind publicate în traducere. O altă particularitate ce merită adusă în discuție este opțiunea traducătorilor care nu recurg la original, ci la traduceri în limba franceză ca limbă sursă. La mijlocul secolului al XIX-lea limba de cultură în Europa în general, și în particular în Balcani, este franceza. În Principate, atașamentul pentru cultura franceză este întărit și prin prisma sentimentelor naționale. Tinerii intelectuali se revendică lingvistic de la moștenirea latină, iar cultural de la spiritul revoluționar francez. Pe de altă parte, franceza este limba de circulație cea mai prezentă în zonă. Ocupația rusă (1828-1834) este responsabilă pentru prima pătrundere importantă a francezei în spațiul românesc. Astfel, pentru intelectualii de la 1850 cu vederi progresiste franceza este opțiunea firească. Cultura franceză e la acea dată marea cultură latină prin care numeroși intelectuali români, cu precădere din Principatele Dunărene, aleg să participe la cultura universală.
Iar traducerile românești, notate cu ajutorul alfabetului de tranziție, reflectă, câteodată în mod amuzant, originalul francez. Astfel, transpus în chirilice, numele autoarei americane Beecher trădează în ediția apărută la Tipografia Institutului Albina pronunția franceză folosită de traducător. Dimitrie Pop, profesor de limba franceză, optează pentru litera chirilică „ш”, care îi corespunde lui „ș”, deși alfabetul dispunea și de o aproximare mai potrivită pentru pronunția engleză în litera „ч”, „ce”.
Una dintre ediții apare în traducerea lui Theodor Codrescu, traducător și prozator, la acea dată redactor la Buciumul Român. De altfel, la această editură îi și apare traducerea în cauză. Romanul, în această traducere intitulat „Coliba lui Moșu Toma sau Viața negrilor în Sudul Statelor-Unite din America”, se integrează bine printre preocupările lui Codrescu, cunoscut militant pentru emanciparea socială a robilor. Putem aminti în acest context și faptul că de numele său se leagă publicarea în ziarul „Buciumul Român” a epopeii „Țiganiada” de Ioan Budai-Deleanu.
Ediția e însoțită de o „Prefață la ediția europeană” (pp. III-VIII), tradusă direct din engleză. Aceasta se încheie cu exhortația, în aldine: „Nici o nație nu poate rămâne liberă, la care libertatea este unu privilegiu și nu unu principiu” (p. VIII), al cărei ecou pentru cititori nu poate fi decât unul: românii, care aspiră la independență, ar trebui să asigure libertatea individuală a tuturor locutorilor pentru a fi ei înșiși cu adevărat liberi. Mesajul prefeței este apoi reluat și explicat pe larg cititorului prin studiul „O ochire asupra sclaviei” (pp. IX-XXIV) datorat lui Mihail Kogălniceanu. Condițiile de editare sunt bune, ediția fiind însoțită de gravuri imprimate separat, pe întreaga pagină.
A doua apariție editorială se remarcă mai ales prin faptul că a apărut aproape simultan cu prima. Totuși, calitatea volumului, și el ilustrat, este inferioară, iar persoana traducătorului, Dimitrie Pop, spre deosebire de cea a lui Th. Codrescu, ne este aproape necunoscută. Si aceasta, ca și ediția prefațată de Kogălniceanu, se sprijină pe o ediție în limba franceză.
Fiind publicate în alfabet de tranziție, în uz la acel moment, cele două ediții vor necesita curând o reeditare. Aceasta se produce în 1913 când vede lumina tiparului o nouă traducere, de această dată din italiană, datorată lui C. D. Moldoveanu. Aceasta apare în colecția Minerva la Institutul de Arte Grafice din București.
