Metal

Coroana Reginei Maria

MNIR
37412
Metale
Epoca Modernă
1922
aur; pietre semipreţioase: turcoaze (16), ametiste (12), opaluri (68), chrysoprazuri (32), granate (16); catifea
laminare, turnare, ciocănire, presare, poansonare, sudură, gravare, cizelare şi brunare
D exterioare ale bazei=22,5x17,5cm; D interioare ale bazei=21x16cm; H=18cm; G=1853,84 g (1952,90 g, împreună cu căptuşeala de catifea)
MNIR
 
 
 
  •  
     
     

    COROANA REGINEI MARIA

    Autori: Costin Petrescu şi Casa Falize Frères, Paris.

    Texte: Dr. Ernest OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU, Dr. Diana MANDACHE

    Foto: Marius AMARIE, George NICA

     

    COROANA REGINEI MARIA

    Coroană fleuronată, închisă, cu baza elipsoidală, alcătuită dintr-o bandă frontală, din care se dezvoltă opt fleuroane mari, în formă de flori de crin heraldice şi opt fleuroane mici, în formă de treflă, realizate din tablă de aur. Partea inferioară a benzii frontale este decorată, în tehnica „au repousé”, cu o friză alcătuită din boabe de grâu dispuse oblic, grupate două câte două, mărginită de o triplă bordură, iar restul câmpului este acoperit de o friză din frunze de acant şi vrejuri stilizate, împletite, presărată cu monturi de pietre semipreţioase, turcoaze şi chrysoprazuri, tăiate şi şlefuite în formă de caboşon. Fleuroanele mari sunt decorate cu motive geometrice, realizate în tehnica „au repousé” şi cu monturi de pietre semipreţioase, turcoaze şi opaluri, dispuse în treflă, alternând cu turcoaze, opaluri şi ametiste sau granate, dispuse în treflă, tăiate şi şlefuite în formă de caboşon. Fleuroanele mici sunt decorate cu motive geometrice, realizate în tehnica „au repousé” şi cu monturi de pietre semipreţioase, ametiste şi opaluri, dispuse în treflă, ametistele sunt tăiate în două trepte, de formă romboidală, iar opalurile sunt tăiate şi şlefuite în formă de caboşon. Fleuoroanele mari continuă prin opt raze, în acoladă, cu capetele rulate, care se unesc în centrul coroanei, susţinând un glob cruciger, surmontat de o cruce gamata, cu braţele în unghi de 45°, sprijinită, în partea dreaptă, de o perlă de aur. Razele coroanei sunt decorate, în tehnica „au repousé”, alternativ, cu motive geometrice şi vegetale stilizate. Pe partea interioară a coroanei, razele se unesc, prin sudură, cu fleuroanele din care se dezvoltă. În centru, ele se ataşează în jurul unei şaibe circulare cu opt raze, de care este prins, prin sudură şi înşurubare, globul cruciger. Suprafaţa crucii gamate care surmontează globul cruciger este brunată. În zona temporală, coroana este prevăzută cu două pandantive (pendilia sau prependoulia), alcătuite din rame circulare, prinse de baza coroanei, cu câte două verigi. În fiecare ramă sunt înscrise o placă romboidală, înconjurată de un decor vegetal stilizat, realizat prin tehnica ajurării, şi pietre semipreţioase – opaluri, chrysoprazuri şi granate, tăiate şi şlefuite în formă de caboşon. Placa din partea dreaptă (poziţie heraldică), decorată cu motive geometrice, realizate în tehnica „au repousé”, este timbrată de un scut cu reprezentarea stemei mici a Regatului României (modelul de după 1919, ulterior, consfinţit prin constituţia din 1923), realizată prin gravare. Ecusonul este sudat de placă. Placa heraldică din stânga este timbrată de un scut cu blazonul personal al Mariei, în calitatea sa de principesă de Edinburgh, principesă a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei, principesă de Saxa-Cobourg-Gotha şi ducesă de Saxonia, titlurile pe care le-a avut până în 1893, până la căsătoria ei cu Ferdinand, principele moştenitor al României. Şi această emblemă heraldică este realizată tot prin tehnica gravurii. Cele două discuri ale pandanţilor temporali continuă cu câte trei lanţuri, două scurte şi unul, cel central, lung, alcătuite din verigi în forma boabelor de grâu, prinse cu mici anouri circulare. Fiecare lanţ are, în punctul de origine şi la mijloc, câte un buton circular, având montat un caboşon cu opal. Aceste atârnătoare se termină cu câte un pandantiv circular, având înscris, în centru, o cruce gamata, cu braţele în unghi de 45°. Lanţurile pandanţilor, precum şi crucile gamate ale pandantivelor au suprafeţele brunate. Baza coroanei constă dintr-o bandă de tablă, de formă elipsoidală, sudată de placa frontală, pe care se află gravată o inscripţie, cu litere unciale, în limba franceză: LES FRERES FALIZE//ORFEVRES//ANCIENS JOAILLIERS//DE LA COURONNE//, cuvintele sunt intersectate şi despărţite de un amplu motiv decorativ vegetal stilizat. Coroana are o căptuşeală din catifea de culoare vişinie, având o bordură de piele şi şase capse.

     

    ARTĂ ȘI SIMBOL: COROANA REGINEI MARIA

    Coroana Reginei Maria, comandată de Parlamentul României pentru ceremonia încoronarii de la Alba-Iulia, a fost realizată la Paris de către casa de bijuterii Falize, din aur transilvănean, dându-i astfel o simbolistică aparte. Designul în stil bizantin, cu motive vegetale, a fost conceput de Costin Petrescu, având, se pare, ca sursă de inspiraţie coroana doamnei Despina-Milița (soția lui Neagoe Basarab), dar ținând cont de dorinţa Reginei Maria de a da o aură medievală înfăţişării sale. Maria a dorit să aibă propria coroană a încoronării, inspirată şi de faptul că în Marea Britanie, în secolul al XX-lea, pentru fiecare regină-consoartă se realizaseră noi coroane, chiar dacă uneori încorporau un element central, de regulă o piatră preţioasă folosită anterior. Spre exemplu, coroana Reginei Alexandra din 1902 avea ca element central celebrul diamant „Koh-i-Noor”, folosit ulterior şi de Regina Mary în noua sa coroană purtată la ceremonialul din 1911, la care se mai adăugau încă două noi diamante – a treia şi a patra stea a Africii, tăiate din faimosul diamant Cullinan. Un accesoriu neobişnuit pentru coroană sunt acele pendulae. Cele două pandantive au fiecare câte un scut heraldic, unul reprezintă stema Regatului României, iar celălalt însemnele heraldice ce arată ascendenţa Reginei Maria, Casa de Edinburgh şi de Saxa-Coburg-Gotha. Asocierea acestora cu elemente artistice bizantine sugerează continuitatea cu perioada de glorie a statelor medievale româneşti. Este o alăturare unică de simboluri regale, fiind o exprimare a noii identităţi naţionale române dobândite de către nepoata Reginei Victoria. De cele două medalioane sunt prinse câte 3 lanţuri de ambele părţi, reprezentând boabele de grâu, simbol al fertilităţii și al legăturii suveranei cu țara, iar la capătul fiecărui lanţ era o cruce gamată, similară celei din partea superioară a Coroanei. Crucea gamată stilizată reprezintă simboluri religioase cosmice străvechi care se regăsesc adesea şi în arta etnografică românească. Alegerea pietrelor care au împodobit coroana a fost în acord cu viziunea reginei despre romantism: piatra lunii (opal), turcoaz, ametist, granat, turmalin, calcedonit. Comanda coroanei Reginei Maria, conform documentelor din arhiva Falize, a fost înregistrată la 5 august 1921, fiind făcută de către Parlamentul României, prin preşedintele Senatului, generalul Coandă, şi de colonelul Drosso, din partea Regelui Ferdinand. Deşi iniţial urma să fie livrată la 22 ianuarie 1922, costul fiind estimat între 45 şi 50 de mii de franci, coroana a fost livrată la 30 septembrie 1922 şi la un preţ mai mare, de 64 820 franci. Astăzi se află în sala tezaur a MNIR. Alături de coroana de aur, Regina Maria a purtat la încoronare colierul de diamante Cartier şi celebrul safir ca pandantiv, acestea fiind comandate de Regele Ferdinand la Casa de bijuterii Cartier. Fiind mulţumită de creaţia Casei Falize, Regina Maria a comandat o copie a coroanei care se află expusă la Muzeul Maryhill din SUA. Faţă de original, exemplarul din 1923 era realizat din argint aurit şi nu din aur, în loc de granat avea rubine, iar calcedonitul era înlocuit cu peridotit.