CRUCI DE MÂNĂ DIN SECOLELE AL XVII-LEA - AL XVIII-LEA
Text: Raluca Mălăncioiu / foto: Marius Amarie.
Crucea - sinteză a creștinismului
Anterior apariției creștinismului, semnul geometric al crucii era folosit pentru reprezentarea simbolică a armoniei universale, cele două brațe întretăiate indicând direcțiile pentru cele patru puncte cardinale, iar intersecția lor - centrul universului. Termenul cu conotație creștină pe care îl folosim în limba română, cel de cruce, dincolo de simbolistica anterioară a semnului grafic, are la origini cuvântul crux din limba latină, cu care era desemnat un stâlp de lemn, folosit ca supliciu pentru condamnații la moarte, acuzați de rebeliune, sau pentru sclavi. Legea romană impunea răstignirea pe cruce drept cea mai aspră tortură publică menită să intimideze și să descurajeze profund pe orice oponent. Fie că se folosea crux commisa - crucea în formă de Tau (T), crux immissa, cea pe care o ilustrăm în iconografia creștină, fie că era vorba despre crux decussata, cea în forma X grecesc, folosită mai rar și cunoscută în prezent sub numele de crucea Sf. Andrei, crucea era cel mai de temut calvar pe care îl imaginase lumea antică, veche. Până în prezent aceste trei forme de cruce se bucură de cea mai largă răspândire, tipologic cunoscându-se peste 400 de forme de cruce.
Crucea reprezintă simbolic esența credinței creștine. Comunitățile creștine timpurii au îmbrățișat convingerea că instrumentul pe care s-a jertfit Dumnezeu-Omul, a adus birunța asupra morții, implicit înviere și viață. Credința în Cruce și Înviere a devenit mesajul misionarilor creștini încă din primele veacuri. Fagăduința In hoc signo vinces („Întru acest semn vei invinge“) pronunțată odată cu revelația semnului crucii pe cer în vremuri de război, arătată potrivit tradiției împaratului roman Constantin cel Mare (306-337), a devenit un argument convigător în acțiunea de convertire oficială la creștinism. Prin Edictul de la Mediolanum (Milano), din anul 313, Constantin a recunoscut creștinismul drept religie legală, punând capăt persecuțiilor și clandestinității în care se manifestau credincioșii bisericii primare a lui Hristos, adoptând semnul crucii, drept simbol imperial, prezent pe steaguri și prin batere de monedă. Până la Constantin cel Mare, cinstirea crucii se făcea doar în practicile de cult cu caracter secret sau ca semn de recunoaștere a aparteneței la comunitatea creștină. În iconografia creștină răsăriteană, împăratul Constantin este înfățișat alături de mama sa Elena, de-o parte și de alta a Crucii, reprezentarea conformându-se tradițiilor bisericești cu privire la rolul Elenei în acceptarea și difuzarea credinței creștine. Participarea și rolul ei în descoperirea relicvei Lemnului Sfiintei Cruci este menținută de tradiția orală, precum și în izvoare scrise bisericești din secolul al IV-lea, în care se relatează despre pelerinajul mamei împăratului pe Golgota Ierusalimului și despre descoperirea Mormântului Sfânt. Referiri la călătoria Elenei se întâlnesc în Catehezele, Sfântului Chiril al Ierusalimului (315-385), în scrierile Sf. Grigorie de Nyssa, ale Sf. Ioan Gură de Aur, în Historia ecclesiastica a lui Gelasius mitropolitul Cezareei Palestinei, în Istoria eclesiastică a istoricului Socrate Scholasticul (380-450) etc. Istoria creștinismului timpuriu așa cum se prezintă în sursele scrise primare este completată de tradiție, al doilea mare izvor de informații, alături de Scriptură.
Tradiția și valoarea crucii în viața creștină este consemnată din cele mai vechi timpuri de către doi dintre cei mai importanți reprezentanți a Bisericii creștine vechi: Tertulian (sec. II-III) și Sf. Vasile cel Mare (sec. IV). Tertulian vorbind despre semnul crucii, relatează despre importanța tradiției și fidelității credinței în creștinism. La fel, Sf. Vasile cel Mare rămâne unul dintre apărătorii dogmelor primite din tradiția apostolilor, pe lângă învățătura scrisă, ambii invocând faptul că cele două forme de transmitere au aceeași însemnătate pentru credință.
În al șaptelea Sinod ecumenic de la Niccea, din anul 787, se stabilește ca venerarea Sfintei Crucii să se facă similar Sfintelor icoane, ea devenind simbolul vieții creștine și al speranței în dobândirea vieții veșnice. În creștinismul de astăzi, crucea este un simbol al sacrificiului și triumfului, al mântuirii aduse de Hristos, ce reamintește credincioșilor că Dumnezeu nu a pregetat să își sacrifice Fiul pentru a-și dovedi dragostea față de oameni. Conceptul de cruce a devenit esența credinței creștine, revelând victoria lui Iisus peste păcate și moarte, întrucât prin înviere a reușit să înfrângă moartea - neființa. Semnul crucii este folosit, dacă nu de toate confesiunile creștine din lume, de majoritatea acestora: ortodocși, romano-catolici, greco-catolici, ortodocșii orientali, membrii unor majore ramuri ale luteranismului, unii anglicani și mulți alți creștini din lume.
CRUCILE DE MÂNĂ
Crucile de mână folosite în serviciul religios creștin ortodox reprezintă o categorie foarte variată de obiecte de cult cu valoare patrimonială însemnată. Lucrate din materiale diverse, de la lemn, la metale prețioase, bătute cu cele mai scumpe pietre prețioase, crucile de mână, denumite și cruci de binecuvântare, sunt păstrate pe masa de altar și prezentate pentru închinare alături de Cărțile Sfinte, asemănător adorării icoanelor, în procesiunile religioase, mai ales de sfințire a apei și pentru binecuvântarea credincioșilor. Facând parte dintre obiectele personale ale domnilor din Țările Române, crucile de mână simbolizau mărturisirea de credință a voievodului, precum și rolul său important de ctitor și protector al ortodoxiei. Semnificative pentru identificarea importanței crucii de mână ca obiect religios sunt reprezentările iconografice în care apar astfel de obiecte. Dincolo de compozițiile canonice, în care, în cele mai multe cazuri, Sfinții Părinți ai Bisericii sunt reprezentați purtând cruci de mână, dar și sfinții martiri, mucenici sau înalte fețe bisericești care purtau acest obiect de drept, în timpul vieții, acest tip de obiect apare reprezentat în portretele votive ale ctitorilor, de obiecei de os domnesc, de pe frescele bisericilor de ctitorie. Arta decorativă religioasă din Țările Române, în secolele al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea reflectă caracterul tradițional slavo-bizantin, dar și intensificarea relațiilor cu meșterii argintari din Transilvania. În compoziția scenelor ce decorează lucrările din Țările Române, în această perioadă se recunosc, ca și în pictură, influențele occidentale. Ornamentația și scenografia arhitecturală, cu caracter gotic, în care sunt amplaste personaje redate fin, în detaliu, cu gesturile expresive și naturale, echilibrul perfect al formelor și dinamica scenelor, tehnica decorului cu emailuri colorate, motivele de influență renascentistă, indică o intensificare a activității meșterilor transilvăneni și un semn de bunăstare pentru comanditari, domni sau boieri din Țara Românească și Moldova.
NR. INV. 131455
Material: argint aurit, lemn, metal comun.
Tehnică: sculptare, ferecare, cizelare, ajurare, nituire.
Dimensiuni: L = 28,5 cm; La = 14,5 cm; Gr = 2,5 cm
Datare:1639 septembrie 1 - 1640 august 31 (Vă leat 7148)
Atelier/autor: necunoscut
Cruce de mână, pentru binecuvântare ce a aparținut domnitorului Țării Românești, Matei Basarab (1632-1654). Corpul central al crucii este confecționat din lemn și este încastrat într-o ferecătură din argint aurit, decorată cu motive vegetale: frunze, vrejuri, reprezentări floarale. La extremitățile brațelor orizontale sunt aplicate piese ajurate, ornamentate cu arabescuri. Deasupra, un corp trilobat. La îmbinarea brațelor sunt prinse cu nituri câte trei raze, realizate în stil geometric. Piesa este prevăzută cu un mâner tubular, terminat cu un buton în formă de sferă aplatizată. Pe ambele fețe sunt sculptate câte şase scene religioase creștine: pe una dintre fețe este reprezentată central, scena Botezului Domnului, iar pe celelată - Răstignirea. Sub scenele centrale sunt inscripții în alfabet chirilic care precizează numele icoanei sculptate din registele inferioare, și anume: sub registrul Botezului este reprezentată Nașterea Fecioarei Maria (Nașterea Precestei), iar sub scena Răstingnirii este reprezentat Sf. Haralambie. La extremitățile crucii sunt sculptați în registre pe ambele fețe cei patru evangheliști: Matei, Marcu, Luca și Ioan. Scenele religioase au ca fundal, un decor arhitectural specific construcțiilor în stil romanic și gotic. Sunt prezente ogive, portice, creneluri, cornișe caracteristice castelelor medievale.
Crucea este realizată în timpul domnitorului Țării Românești, Matei Basarab (1632-1654). Una dintre contribuțiile culturale, majoare ale lui Matei Basarab a fost înlocuirea limbii slavone, cu cea românească, atât în viața oficială, laică, cât și în lumea bisericească, religioasă. Inscripțiile prezente pe obiect, cea sculptată în lemn cu numele scenelor și cea gravată pe mâner, a donatorului sunt în limba română cu caractere slavone. Inscripția gravată pe mâner este întreruptă de o intervențe de restaurare din vechime. Textul scris în alfabet chirilic precizează că acestă cruce este o donație domnească, a domnitorului Matei Basarab. Din păcate, numele mănăstirii căreia i-a fost dăruită este neintiligibil. Inscripția se poate citi în felul următor: + ACEASTĂ CRUCE [AU DĂRUIT-O CU] MILA LUMINATULUI IO MATEIU BASARAB VOEVOD SĂ-I FIE LA MĂNĂSTIREA [...] VĂ LEAT 7148 ( n.a. transcriere realizată de dr. Ginel Lazăr
NR INV. 131458
Material: argint, aur, pietre nexperizate, de culoare roșie și verde, 6 perle, lemn, niello.
Tehnică: Ciocănire, cizelare, sculptare, niellare, ghiloșare.
Dimensiuni: L = 28 cm; La = 14 cm; Gr = 3,5 cm
Datare: a doua jumătate a secolului al XVII-lea, 1670-1671
Atelier/autor: atelier balcanic
Cruce de mână sau cruce de binecuvântare ce a aparținut domnitorului Țării Românești, Antonie (1669-1672). Corpul piesei este realizat din lemn sculptat, ajour pe ambele feţe, cu douăsprezece scene din viaţa lui Iisus. Montată în ramă de argint aurit, cizelat, cu motive vegetale și floarele, decorată cu niello, cu pietre roşii şi verzi montate la colţurile ferecăturii în casete în formă de flori reprezentate simplificat. Braţele crucii sunt susţinute de căluţi de mare stilizaţi, combinaţi cu motive vegetale, realizate prin cizelare și ghiloșare. Crucea se continuă cu un mâner cilindric, cu o sferă la mijloc şi un octaedru la capăt. Pe feţele octaedrului a fost gravată inscripția - IO ANTONIE VOIEVOD 7179 (1670), vizându-l pe domnitorul Țării Românești, piosul Antonie Voievod. Această cruce de mână este unica piesă de acest gen care a aparţinut voievodului Ţării Româneşti Antonie Vodă, domn de la care s-au păstrat foarte puţine obiecte personale.
NR. INV. 131480
Material: aur, pietre prețioase, email, metal comun.
Tehnică: ciocănire, cizelare, emailare, sertare pietre.
Datare: 1664
Dimensiuni: H = 17,6 cm; La = 7,9 mm; G = 78,29 gr.
Titlu Au 583‰ (conform buletinului de analiză BNRSR 18040/1980)
Datare: 1664
Cruce de binecuvântare, de mână. Pe braţe sunt montate smaralde, iar capetele au terminații în formă de fleuroni. La intersecţia braţelor este câte un arc mic lobat, emailat în alb. La capetele braţelor crucii se păstrează urme de email verde. Pe ambele fețe sunt montate în casete rectangulare smaralde șlefuite în caboșon. Celem patru smaralde de la extremităţile braţelor crucii sunt montate pe câte o plăcuţă fixată pe suport cu nituri din metal comun. Dintre ele numai plăcuţa de la bază se poate scoate; pe ea se află un cartuş din email negru, gravat cu data „1664”. Mânerul prezintă două boselări. Ținând cont de materialele prețioase din care este lucrată piesa, se poate presupune că acest obiect a aparținut unui personaj important al secolului al XVII-lea.
NR. INV. 131517
Material: aur, smaralde, diamante, lemn, email.
Tehnică: batere, ciocănire, cizelare, niellare, sertare pietre, șlefuire.
Dimensiuni: H = 17,8 cm; l = 7,7 cm; gros. = 6,6 mm; G = 114,77 gr.
Titlu Au 750‰, 13 buc. smaralde – cca 20 kt şi 8 buc. diamante – cca 1 kt.) (conform buletinului de analiză
BNRSR 32309/1979)
Datare: 1694
Cruce de mână, din aur, ce a aparținut domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Pe una dintre fețe, în zona centrală, într-o casetă ovală este montată o bucată de lemn. Pe marginile casetei, gravată și încastrată cu pastă niello este redată inscripția: „NE ÎNCHINĂM STĂPÂNE CRUCII TALE ȘI LĂUDĂM SFÂNTA TA ÎNVIERE”, redactată în limba greacă (n.a. traducerea inscripiției: dr. Andreea Ștefan). Pe brațe suntmmontate smaralde tăiate caboșon, inserate în casete rectangulare. La capetele crucii sunt montate în șatoane, diamante tăiate angular. Marginile brațelor sunt încadrate cu un chenar realizat din frunzulițe emailate în alb și roz. Crucea are gravată pe partea opusă scena Răstignirii, la extremităţi fiind prevăzută cu simbolurile celor patru evanghelişti - Matei, Marcu, Luca și Ioan şi cu o inscripţie care indică apartenenţa domnească, în limba grecă: [CRUCEA LUI] IOAN CONSTANTIN BASARAB VOIEVOD. Mânerul cu două boseluri este decorat cu motive vegetale incizate și emailate în tehnica champlevé cu alb, roz, negru mat și verde translucid. Mijlocul mânerului este prevăzut cu o sferă aplatizată decorată cu email verde translucid. Pe cruce sunt montate 8 diamante şi 13 smaralde. Această cruce de binecuvantare provine de la Mănăstirea Horezu, așa cum apare specificat în inventarul Muzeului Național de Antichități, publicat de Grigore Tocilescu, în 1906.
NR. INV. 131518
Material: aur, lemn, rubine, diamante, smaralde, email.
Tehnică: Batere, laminare, decupare, lipire, incizare, incrustare, tăiere, şlefuire pietre
Dimensiuni: L=19,8 cm; La=7,2 cm; Gr=2 cm.3; G=189.28 g;
Titlu Au 750‰ , 110 buc. rubine de circa 23 kt; 4 buc. smaralde de cca. 15 kt.; 21 buc. diamante de cca. 7 kt. lipsă
7 pietre) (conform buletinului de analiză BNRSR 32308/1979)
Datare: Secolele XVII-XVIII
Cruce de mână. Corpul hexaedric al crucii este realizat din lemn traforat, montat într-o ferecătură din aur, în care sunt sertizate pietre prețioase. Pe corpul din lemn sculptat sunt reprezentate 18 scene din Evanghelie, dispuse câte șase pe fiecare față și câte trei, pe fiecare parte, în lateral. Fiecare episod biblic este cuprins într-un registru rectangular și este prevăzut cu o inscripție deasupra, reprezentând titlul acestuia, în limba slavonă. Ferecătura, adăugată ulterior realizării corpului din lemn, nu permite citirea tuturor titlurilor, fiecare scenă fiindm încadrată cu o ramă în formă de blazon, unele dintre ele acoperind parțial sau chiar total inscripția. Garnitura din aur cu care este îmbrăcată crucea este ornamentată cu motive floral – vegetale, executate din email aplicat în tehnica champlevé. Pe fond alb mat sunt pictate cu pastă roz, negru și verde translucid motive florale. În planul orizontal al crucii, de jur împrejurul ferecăturii sunt încastrate pietre prețioase: câte un diamant tăiatmrectangular pe fiecare margine a brațelor, marcând silueta crucii, cu șiruri de rubine intercalate. La extremitatea braţelor crucii, în plan vertical, sunt montate patru smaralde mari, semisferice, tăiate caboșon și prinse în casete rotunde, trei deasupra brațelor și unul la capătul mânerului. Mânerul este cilindric, decorat în spirală cu email traslucid verde și verde azuriu, cu motive floarele pe fond alb, pictate cu roz și negru mat. Este prevăzut cu două piese globulare: un bulb semisferic, aplatizat, amplasat în partea centrală și un bulb fațetat la capăt, cu una dintre hemisfere mai pronunțată, decorate cu rubine încastrate în aur.
NR. INV. 131521
Material: aur,argint aurit, perle, rubine, smaralde, diamante, email.
Tehnică: turnare, ciocănire, cizlare, emailare, sertizare pietre.
Dimensiuni: H = 16.4 cm; La: 7,1 cm; G = 78,44 gr.
Titlu Au 750‰ (conform buletinului de analiză BNRSR 18040/1980)
Datare: 1706
Cruce de mână ce a aparţinut Mitropolitului Ungrovlahiei, Teodosie. Teodosie, sfetnic și duhovnic al domnilor Țării Românești - Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, a fost mitropolit în perioada 1668-1672 și în perioada 1679-1708. În 1708, doi ani mai târziu după datarea crucii, mitropolitul Teodosie părăsește lumea celor vii, la venerabila vârstă de 90 de ani. Cruce din aur, decorată cu email policrom: alb, roz, negru, verde, turcoaz mat, galben, maron și verde translucid. Corpul crucii este plat, înconjurat de un chenar din raze frunziforme emailate, alternând frunze de culoare verde traslucid, cu frunze alb mat, conturate cu negru și pictate cu nervuri roz. Bordura din frunze este evazată spre capete. În partea superioară a brațului vertical, pe marginea ornată, în zona de evazare maximă sunt aplicate două anouri pentru suspendarea crucii. Crucea este prevăzută cu un mâner cilindric din argint aurit. Pe una dintre fețe este reprezentată scena Răstignirii pe fond alb, cu decor floral și cu inscripţia cu caractere slavone: „THEODOSIE MITROPOLIT, 1706”. Pe cealată față a crucii este fixată în şaton alungit, o bucată de lemn, cu inscripția lămuritoare, cu litere slavone, pictată cu email negru, pe fond alb: „LEMN DIN SFÂNTA CRUCE A LUI HRISTOS”. La îmbinarea dintre brațele crucii sunt prezente piese trilobate, în care sunt montate pietre prețioase, central: diamante, pe partea în care este cuprins Lemnul Sfânt și rubine, pe fața reprezentând scena Răstignirii. Piesele trilobate sunt decorate la capete cu frunzulițe emailate și prevăzute cu câte o perlă în vârf, prinsă cu nit. Revenind la fața crucii în care este încastrat Lemnul Sfânt, pe aceasta sunt montate: la extremitatea brațului vertical al crucii, câte un rubin și un diamant, în partea superioară, alternând cu un rubin și un smarald, în partea inferioară; la capătul brațului orizontal, câte un smarald și câte un rubin. Pe cealată față a crucii, cea cu episodul Răstignirii, brațul vertical are la capete rubine, iar brațul orizontal, smaralde. Toate pietrele prețioase sunt șlefuite angular și sertizate în casete dreptunghiulare. La extremitățile superioare ale brațelor crucii sunt prinse cu nituri câte trei perle, cea din centru, mai mare, înconjurată de alte două, de dimensiuni apropiate. Mânerul tubular al crucii este prevăzut cu două inele și cu un corp globular aplatizat, la capăt. Cele două inele boselate delimitează ornamental corpul central al mânerului: unul, de extremitatea superioară decorată prin șențuiri, celălalt inel, de bulbul din zona inferioară. Corpul central al mânerului este ornamentat cu motive vegetale gravate, dispuse sub forma unor benzi răsucite, emailate champlevé, alternând cromatic turcoazul şi verdele. Bulbul de la capătul inferior al mânerului este decorat similar, peristând alternanța coloristică a emailului, dispusă, de această dată, în sens invers culorilor de pe benzile răsucite, pentru un efect cromatic mai expresiv.
