Numismatica

ORDINUL ȘI MEDALIA „FERDINAND I”

MNIR
Contemporană
Perioada interbelică
Metal comun, argint aurit, email, pânză
Turnare, emailare, batere
MNIR
 
 
 
  •  
     
     

    ORDINUL ȘI MEDALIA „FERDINAND I”

    Text: Martin Tudor / foto: Marius Amarie.

    În anul 1927 regele Ferdinand I al României, supranumit și Întregitorul, a trecut în neființă, fiind urmat la tron de nepotul său, Mihai, care s-a aflat sub tutela unei Regențe. Statul român a fost condus de această regență până în anul 1930, când fiul cel mare al fostului monarh, Carol al II-lea, a fost proclamat rege. În anul 1929, când a fost organizată serbarea de 10 ani de la realizarea Marii Uniri, deoarece planul inițial de a sărbători Marea Unire în anul 1928 fusese ratat din diferite motive politico-administrative, s-a luat și decizia creării unor distincții prin care să fie onorată memoria regelui Marii Uniri. Aceste distincții care îi vor purta numele – ordinul și medalia „Ferdinand I” urmează să fie prezentate în cele ce urmează.

    ORDINUL „FERDINAND I”

    A fost instituit la data de 10 mai 1929 pentru a perpetua amintirea regelui în timpul domniei căruia s-a înfăptuit România Mare. Această decorație a fost conferită exclusiv românilor care au avut o contribuţie importantă la desăvârşirea Unităţii Naţionale, singura excepție de la această regulă a fost generalul francez Henri Mathias Berthelot, şeful Misiunii Militare Franceze în România, în timpul Marelui Război. Ordinul avea şase grade, cu un număr limitat de membrii: Cavaler (100), Ofiţer (75), Comandor (60), Mare Ofiţer (40), Mare Cruce (15) şi Colan (8). Principii şi principesele Casei Regale, la majorat, primeau acest ordin, aceste distincții fiind acordate în afara numărului consacrat al membrilor ordinului. Ca și în cazul majorității ordinelor românești existente până la acel moment, primele trei grade/clase ale ordinului „Ferdinand I” beneficiau doar de însemn (care se purta pe piept - Cavaler/Ofițer și în jurul gâtului - Comandor) și următoarele două primeau și o stea pe lângă însemn, care se prindea în piept. Însemnul avea forma unei cruci emailată verde, cu patru brațe egale, cel superior fiind surmontat de o coroană regală, prin intermediul căreia acesta se prindea de panglică. La gradul de Cavaler acesta era realizat din argint, iar pentru restul gradelor din argint aurit. Steaua avea forma unei plăci rombice pe aversul căreia era aplicat însemnul ordinului, iar pe revers avea un ac de prindere. Atât pentru gradul de Mare Ofițer cât și pentru cel de Mare Cruce, steaua avea aceleași dimensiuni (în jur de 73x73 mm), singura diferență fiind aceea a metalului din care erau confecționate – argint și argint aurit.

    Această decorație este una din cele trei distincții din perioada regatului care a beneficiat și de colan, alături de ordinul „Carol I” (fondat în anul 1906) și de ordinul „Serviciul Credincios” (creat în anul 1932, dar căruia i-a fost adăugat gradul de Colan în anul 1937). Colanul, realizat din argint aurit, era alcătuit din douăsprezece grupe de câte două cununi de laur, alternând cu douăsprezece cruci – şase emailate verde şi şase emailate albastru. Toate elementele colanului sunt prinse între ele prin trei lanțuri mici, de diferite dimensiuni. Pe lângă colanele mari, cele oficiale, a existat și varianta mică a colanului, realizată la cererea anumitor personalități care primiseră ordinul în gradul de Colan, două dintre acestea regăsind-se în colecția Muzeului Național de Istorie a României. Varianta mică a colanului era purtată la diferite evenimente unde nu se impunea etalarea celui mare. Panglica acestui ordin avea culorile drapelului național - albastru închis cu o dungă galbenă străbătută de un fir roşu, pe mijloc.

    Această distincție, în scurta sa existență, a fost a doua ca importanţă în ierarhia ordinelor, după Ordinul „Carol I”. A fost una dintre decorațiile româneşti mai rar acordată, astfel încât nu s-au atins limitele maxime prevăzute pentru fiecare grad. În anul 1937 a fost declarat închis, probabil, considerându-se că cei care îl meritaseră îl primiseră deja. Piesele aflate în colecția Cabinetului Numismatic au fost produse de atelierul Resch din București, cel puțin decorațiile pentru gradele de Mare Ofițer și Mare Cruce, și de atelierul Spink & Son din Londra - colanele mici.

     

    MEDALIA „FERDINAND I”

    Ca şi ordinul, medalia a fost creată tot în anul 1929. Aceasta a fost acordată civililor şi militarilor pentru activitate excepţională în folosul ţării. Medalia a fost realizată din bronz. Pe aversul acestei distincţii era înfăţişată efigia regelui Ferdinand I spre dreapta şi legenda circulară „FERDINAND•I• REGE•AL•ROMÂNIEI•”. Pe revers, în centru, era o cruce a ordinului Ferdinand I lucrată în relief şi anii „1914” (sus) şi „1927” (jos) - perioada domniei regelui. Se prindea de panglică printr-o coroană care avea ataşat un inel în partea superioară. Au existat cel puţin două variante ale aversului, medalii având ambele variante fiind prezente în colecţia Cabinetului Numismatic. Câteva dintre medaliile aflate în patrimoniul muzeului au fost realizate de către atelierul Resch din București. Panglica era de culoare albastru închis cu o dungă roşie centrală. Pentru militari, pe panglică, se prindeau două spade de bronz încrucişate. Această medalie a fost menită să răsplătească meritele cetăţenilor români, singură excepţie fiind acelaşi general Berthelot, care primise şi ordinul „Ferdinand I”. Medalia a fost acordată preponderent combatanţilor care au participat la Primul Război Mondial şi încă serveau în armată şi voluntarilor veniţi să lupte în armata română, din Bucovina şi Transilvania.

    Câteva dintre personalitățile care au primit aceste două distincții sunt: diplomatul Nicolae Titulescu, politicienii Iuliu Maniu, Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, I.G. Duca și Pantelimon Halippa, avocatul Aurel Vlad, patriarhul Miron Cristea, istoricii Nicolae Iorga și Ion Nistor, generalii Paul Angelescu, Constantin Prezan și Alexandru Averescu.