ORDINUL LEOPOLD (IMPERIUL AUSTRO-UNGAR)
Grad de Mare Cruce
A aparținut regelui Carol I al României
Texte: Tudor MARTIN Foto: George NICA, Tudor MARTIN
Instituit pe data de 8 ianuarie 1808 de împăratul Francisc I al Austriei, în ziua căsătoriei sale cu arhiducesa Ludovika de Austria-Modena, în onoarea tatălui său Leopold al II-lea. Ordinul era menit să răsplătească serviciile civile și militare aduse împăratului și statului, meritele științifice și faptele însemnate de folos obștesc. La fondare avea trei clase: 1. Mare Cruce, 2. Comandor și 3. Cavaler. Ulterior, în 1901, a fost creată Clasa I poziționată între Marea Cruce și Comandor. Atât Marea Cruce cât și Clasa I se purtau cu eșarfă și placă, diferențiate doar prin dimensiuni. Până în anul 1884 cei care primeau ordinul aveau dreptul la diferite titluri nobiliare (Cavaler – noblețe ereditară, Comandor – titlul de baron, Mare Cruce – titlul de consilier privat), când acest drept a fost anulat. Pe aversul însemnului, în medalion central, erau inițialele FJA (Franciscus Imperator Augustus), de aur, pe fundal roșu. Pe revers se află legenda OPES REGNUM CORDA SUBDITORUM (Faptele Regilor Bucuria Supușilor). Deviza Ordinului era INTEGRITATI ET MERITO (Integritate și merit). El avea și o uniformă foarte elaborată care, cu trecerea timpului, nu a mai fost utilizată. Estetic și heraldic , este considerat de faleristica austriacă cel mai reușit Ordin. Panglica era roșie bordată cu alb.
