Metal

Piese hallstattiene de podoabă din bronz aflate în colecțiile MNIR

MNIR
317499, 317500...
Epoca Bronzului
Perioada mijlocie a primei epoci a bronzului (Hallstatt mijlociu) / orizontul de depozite „Bâlvănești – Vinț” (DFS V/VI) / sec. IX (VIII) – VII a. Chr.
Bronz
Turnare, torsadare, cizelare
MNIR
 
 
 
  •  
     
     

    Elemente din colierul ornamental de la Lăceni  și noi piese descoperite  la Tărtăria – Podu Tărtăriei Vest

     

    Text. Corina Borș; foto: Marius Amarie

     

    Introducere

    Studiul de față aduce în discuție o serie de piese arheologice hallstattiene din bronz, intrate recent în colecțiile MNIR (2007 și 2012), dar având condiții de descoperite foarte diferite (descoperire fortuită versus cercetare arheologică preventivă). După cum se va vedea în cele de mai jos, aceste obiecte preistorice înțelese în contextul lor istoric și cronologic oferă noi informații despre perioada mijlocie a primei epoci a fierului (Hallstatt mjlociu), dar și pledează pentru necesitatea protejării patrimoniului arheologic și a siturilor de acest fel, supuse tot mai mult în ultimele două decenii unor agresiuni antropice. Nu în ultimul rând, studiul este și o pledoarie privitoare la importanța cercetării colecțiilor muzeale și al documentării acurate a provenienței pieselor.

    Sunt analizate patru piese hallstatiene de podoabă din bronz și anume:

    - două elemente componente ale unui colier (lanț) ornamental din bronz, provenite dintr-o descoperire „fortuită” din zona localității Lăceni (com. Orbeasca, jud. Teleorman);

    - un pandantiv și un „mâner-apucătoare” pentru un colier sau lanț ornamental (sau pandantiv) hallstattiene din bronz provenite din cercetarea arheologică preventivă a sitului Tărtăria – Podu Tărtăriei vest.

    Toate aceste descoperiri au determinat reconsiderarea unor date despre o altă piesă arheologică aparte, anume colierul ornamental din depozitul de bronzuri Vințu II, descoperit în anii ’60 ai secolului trecut, și păstrat în colecțiile Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia.

     

    Scurt istoric al descoperirii obiectelor

    Cele două elemente componente ale unui colier ornamental provenite dintr-o descoperire „fortuită” din zona localității Lăceni (jud. Teleorman) au fost oferite spre achiziționare Muzeului Național de Istorie a României, în luna februarie a anului 2007, de către Ionică Senteș. Această persoană a declarat că a găsit întâmplător aceste obiecte arheologice pe raza localității amintite, fără alte precizări privind contextul exact al descoperirii, deși zona este binecunoscută ca având un potențial arheologic deosebit de însemnat. Piesele au intrat în patrimoniul MNIR, fiind considerate inițial drept piese scitice („vârfuri de baldachin”), datând din perioada sec. VI–V a. Chr. În anul 2018, în contextul reinventarieii colecțiilor de patrimoniu ale muzeului, dr. Sorin Oanță-Marghitu mi-a semnalat existența acestor piese și, ulterior, a avut amabilitatea de a îmi permite studiul și publicarea lor.

    În ceea ce privește pandantivul (bară torsadată cu capete rombice) și „mânerul-apucătoare” hallstattiene din bronz, acestea provin din cercetarea arheologică preventivă (campania 2012) a sitului Tărtăria – Podu Tărtăriei vest (Borș et alii 2014). Situl Tărtăria – Podu Tărtăriei vest a fost descoperit în toamna anului 2011 / primăvara anului 2012, în contextul lucrărilor de construire a autostrăzii A1: Orăștie – Sebeș. Cercetările arheologice preventive din anului 2012 și cele 4 campanii ulterioare de cercetări arheologice sistematice (2016 – 2019) au dovedit că este vorba despre cea mai importantă stațiune arheologică din repertoriul descoperirilor de tip Basarabi cunoscute până astăzi pentru întreaga arie de răspândire a acestei culturi preistorice, fiind investigat un habitat cu elemente complexe, anume depuneri cu caracter votiv (depozite de obiecte din metal și depozite de vase), sistem de delimitare (fără analogii cunoscute în situri de aceeași perioadă), descoperiri cu caracter funerar aparte (înmormântări în așezare).

     

    Pandantivul face parte din componența depozitului (de obiecte din bronz și fier) Tărtăria I (Borș 2019, 32, 38–53, 178), în vreme ce „mânerul-apucătoare” pentru un colier sau lanț ornamental (sau pandantiv) a fost descoperit într-o groapă (menajeră ?), în asociere cu o cantitate apreciabilă de ceramică tipică și vase întregi sau întregibile din această importantă așezare datând din perioada timpurie a culturii Basarabi. De menționat faptul că începând cu anul 2016 și până în prezent, aici se desfășoară cercetări arheologice sistematice.

     

    Descrierea obiectelor

     

    Element (cu vas miniatural) component al unui colier (lanț) ornamental (Figura 1)

    Descriere: Element component / segment al unui colier (lanț) ornamental; păstrat fragmentar, fiind rupt (din vechime ?) la ambele capete. Piesă foarte elaborată, realizată prin turnare în tehnica „cerii pierdute”, compusă dintr-un vas bitronconic (parțial gol în interior), decorat cu două incizii concentrice pe diametrul maxim, de jur împrejur, care se continuă cu o porțiune ajurată, de formă relativ hexagonală în plan (un dodecaedru ?, format din șase benzi late, pe mijlocul cărora se află câte un mic buton (proeminență) cilindric cu capătul lățit, alternând cu deschideri alungite); acest segment al piesei, gol la interior, este situat între două tije cilindrice. Tija din partea superioară are capătul lățit, sub forma unui trunchi de con, decorat cu 6 caneluri concentrice fine, pornind imediat de sub baza vasului; tija din partea inferioară se termină cu un disc (mic) plat, ajurat (cu 4 deschideri dispuse simetric, de formă relativ triunghiulară), de sub care pornește direct (în continuarea tijei) un element de prindere (toartă ?), păstrat fragmentar.

    Stare de conservare: Piesă ruptă (din vechime ?) la ambele capete; urme de patină antică. Stare de conservare relativ bună, restaurat.

    Analogii: un element component al colierului (lanțului) ornamental (fragmentar) din depozitul de obiecte din bronz și fier Vințu II (jud. Alba, România) (Popa, Berciu 1965, 58, 64; fig. 1/6; pl. IV/1); Petrescu-Dîmbovița 1977, 164, pl. 393/2; Vasić 1997, Abb. 5/1), piesă păstrată în colecțiile Muzeului Național al Unirii – Alba Iulia; două elemente componente din structura colierului (lanțului) ornamental (fragmentar) de la Kisterenye, o descoperire întâmplătoare de la mijlocul secolului al XIX-lea (Kom. Nógrád, Ungaria) (Kemenczei 1988, Abb. 5/1; Vasić 1997, Abb. 5/3; Kemenczei 2005, 139/C 9, Tafel 43/J 1, 2; Jankovits 2017, 254–258, Tafel 88/3105, 3106), obiect din colecțiile Muzeului Național Maghiar – Budapesta; elemente componente ale colierului (lanțului) ornamental de la Lisičin Dol – Marvinci, provenit din inventarul deosebit de bogat al M. 15 cercetat în această necropolă (Valandovo, Macedonia) (Videski 1996–1997, 104, T. V; Mitrevski 1996–1997, 75, fig. 6; Chausidis 2017, 341–342, T. I–II), această importantă descoperire aflându-se în colecțiile Muzeului Macedoniei – Skopje. 

    Bibliografie: Piesă inedită.

     

    Element component al unui colier (lanț) ornamental (Figura 2)

    Descriere: Element (de capăt ?) al unui colier (lanț) ornamental (masiv); păstrat fragmentar, fiind rupt (din vechime ?) la un capăt. Piesă de formă relativ cilindrică, numai parțial goală la interior; un capăt lățit de formă tronconică, cu 4 perforații triunghiulare (cu vârful îndreptat spre „corpul” piesei), situate simetric și o toartă de prindere, în forma literei „A”, cu brațele „sudate” în interiorul capătului tronconic; piesa se continuă cu o tijă de secțiune circulară, pe care sunt dispuse simetric 3 mici discuri (șaibe) circulare, plate.

    Stare de conservare: Piesă ruptă (din vechime ?) la un capăt; urme de patină antică. Stare de conservare relativ bună, restaurat.

    Analogii: un exemplar relativ asemănător provenind fie de la Banatski – Karlovac (Károlyfalva) sau conform unor opinii mai recente tot de la Kisterenye (Kom. Nógrád, Ungaria), o descoperire întâmplătoare de la mijlocul secolului al XIX-lea (Kemenczei 1988, Abb. 5/2; Kemenczei 2005, 139/C 9, Tafel 43/J 1, 2; Jankovits 2017, 254–258, Tafel 88/3105, 3106), obiect din colecțiile Muzeului Național Maghiar – Budapesta; totodată, foarte asemănător cu elemente componente ale colierului (lanțului) ornamental de la Lisičin Dol – Marvinci, provenit din inventarul deosebit de bogat al M. 15, cercetat în această necropolă (Valandovo, Macedonia) (Videski 1996–1997, 104, T. V; Mitrevski 1996–1997, 75, fig. 6; Chausidis 2017, 341–342, T. I–II), această importantă descoperire aflându-se în colecțiile Muzeului Macedoniei – Skopje. 

    Bibliografie: Piesă inedită.

     

    Pandantiv sau bară torsadată cu capete rombice (Figura 3)

    Descriere: Bară scurtă, cu profil rectangular, torsadată în zona mediană și terminată cu două capete de formă rombică, având perforații de formă ovală. 

    Stare de conservare: urme de patină „nobilă” (antică), subțire și uniformă. Stare de conservare foarte bună, restaurat.

    Analogii: pandantivul atașat unei fibule descoperite în inventarul M. 8 din necropola de la Vajuga Pesak (Serbia) (Popović – Vukmanović 1992, Pl. III/3); două elemente similare din componența colierului ornamental din depozitul de bronzuri Vințu II (jud. Alba, România) (Popa, Berciu 1965, 58, 64; fig. 1/6; pl. IV/1); Petrescu-Dîmbovița 1977, 164, pl. 393/2; Vasić 1997, Abb. 5/1), piesă păstrată în colecțiile Muzeului Național al Unirii – Alba Iulia; două elemente componente din structura colierului (lanțului) ornamental (fragmentar) de la Kisterenye, o descoperire întâmplătoare de la mijlocul secolului al XIX-lea (Kom. Nógrád, Ungaria) (Kemenczei 1988, Abb. 5/1; Vasić 1997, Abb. 5/3; Kemenczei 2005, 139/C 9, Tafel 43/J 1, 2; Jankovits 2017, 254–258, Tafel 88/3105, 3106), obiect din colecțiile Muzeului Național Maghiar – Budapesta.

    Bibliografie: Borș 2019, 178

     

    „Mâner-apucătoare” (pentru un colier sau lanț ornamental) sau pandantiv (Figura 4)

    Descriere: Piesă de forma unei tije arcuite, cu profil în forma literei „V” (cu nervură mediană) pe 2/3 din lungime, respectiv circular pe 1/3 din lungime, terminată cu un capăt tronconic de formă trompetiformă – un trunchi de con cu baza foarte amplă, cu 4 perforații triunghiulare pe corp, dispuse simetric în unghi de 90° una față de alta. În punctul de îmbinatere dintre profilul în forma literei „V” și restul tijei cu profil circular o mică toartă circulară, parțial ruptă, pentru atârnat. Pe laterale un registru de decor incizat format dintr-o linie simplă în zig-zag.

    Stare de conservare: Rupt din vechime în două părți, dar reconstituit prin restaurare; urme de patină „nobilă” (antică), subțire și uniformă. Stare de conservare bună, restaurat.

    Analogii: o piesă aproximativ asemănătoare (considerată însă psalie fragmentară de Al. Popa, I. Berciu și M. Petrescu-Dîmbovița) din depozitul de obiecte din bronz și fier Vințu II (jud. Alba, România) (Popa, Berciu 1965, 54, 58, 64; fig. 1/4; pl. I/1); Petrescu-Dîmbovița 1977, 164, pl. 393/5), obiect păstrat în colecțiile Muzeului Național al Unirii – Alba Iulia; o serie de piese relativ similare („mânere-apucătoare” sau pandantive) de pe teritoriul actual al Republicii Macedonia (descoperirile de la Veles, Orešani – Skopje, Gevgelija – Suva Reka, Gevgelija – Bišiov Javor, Marvinci – Lisičin Dol, Valandovo – Karakush) sau Austria Inferioară (Chausidis 2017a, 343–344, T. III – IV, 354)

    Bibliografie: Piesă inedită.

     

    Context istoric și semnificație

    Cele două piese descoperite fortuit (?) la Lăceni determină o reconsiderare evidentă a ariei de răspândire a acestor piese ornamentale aparte din prima epocă a fierului (mai precis a Hallstatt-ului mijlociu), în sensul exinderii spre est, în arealul Dunării de Jos a acesteia. Mai mult decât atât, dacă este să luăm în considerare mai vechile descoperiri privind colierul ornamental din depozitului de bronzuri Vințu II (Figura 5) și elementele similare descoperite la Kisterenye (Figura 6), precum și cea mai recentă a unei piese relativ similare din inventarul M. 15 din necropola de la Marvinci – Lisičin Dol (Figura 7), se poate formula ipoteza că cele două obiecte din colecțiile Muzeului Național de Istorie a României sunt unele cu totul aparte și cel mai probabil au făcut parte dintr-un depozit de bronzuri sau dintr-un inventar funerar al unui personaj de rang, dar ambele (posibile) contexte nu au beneficiat de o cercetare arheologică în teren în urmă cu mai bine de un deceniu, astfel că în acest moment informațiile de referință în acest sens sunt pierdute. De remarcat însă analogiile cele mai apropiate pentru aceste piese, anume colierul ornamental din depozitul Vințu II și cel din sus-menționata necropolă preistorică de pe valea Vardarului, fapt ce pare să indice că în zona adiacentă satului Lăceni s-ar putea să existe o importantă stațiune arheologică datând din perioada hallstattiană (perioada culturii Basarabi). 

    Cu totul alta este situația celor două piese descoperite prin cercetările arheologice preventive de la Tărtăria – Podu Tărtăriei vest. Proveniența certă a acestora, documentarea cu acuratețe a contextului arheologic, dar și analizele ulterioare permit nuanțări semnificative în ceea ce privește chestiuni de ordin cronologic, chorologic, dar și tipologic. În primul rând, în cazul piesei descoperite în inventarul Cx 070 în asociere cu o cantitate apreciabilă de ceramică cu décor tipic fazei timpurii a culturii Basarabi (inclusiv vase întregi și întregibile) se redeschide discuția privind începuturile acesteia. Dacă ne referim la pandantivul cu bară torsadată și capete rombice, și acesta determină o reconsiderare a cronologiei perioadei în discuție de vreme ce noi date 14C (încă inedite), obținute prin analize în Laboratorul Radiocarbon Poznan (Polonia) și a Laboratorul RO-AMS din cadrul Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, plasează perioada de început a culturii Basarabi cel puțin în ultimul sfert al secolului al IX-lea a. Chr. 

    Analiza comparativă a acestor descoperiri în raport cu cele de la sud de Dunăre, respectiv necropola de la Vajuga – Pesak (Serbia) (Figura 8a), dar în special cu descoperirile mai recente (de la finele anilor ’90 ai secolului trecut) din zona Gevgelija – Valandovo (Republica Macedonia) (Figura 8b) aduce clarificări de ordin tipologic și funcțional, dar determină și o aprofundare a studiului datelor cronologice de vreme ce – cel puțin în cazul descoperirilor de la Tărtăria – Podu Tărtăriei vest – acest orizont al depunerilor din perioada HaB3 – HaC1 (generic numit în literatura românească de specialitate drept orizontul de depuneri Bâlvănești – Vinț) considerat până de curând ca încadrându-se la finalul secolului al VIII-lea a. Chr. și în prima jumătate a secolului VII a. Chr. pare a fi de fapt semnificativ mai timpuriu. În egală măsură, descoperirea M. 15 din necropola de la Marvinci – Lisičin Dol arată că aceste coliere ornamentale sunt piese cu caracter ritual, iar așa-numita „psalie” din depozitul Vințu II nu este nicidecum o piesă de harnașament ci un obiect de podoabă (pandantiv de centură ?) sau un „mâner-atârnătoare” pentru un colier ornamental.