PORTRETUL DOMNITORULUI ALEXANDRU IOAN CUZA
Autor: Carol Popp de Szathmari
Texte: Dr. Oana ILIE
Foto: George NICA; fototeca MNIR
PORTRETUL OFICIAL AL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA
Domnitorul este redat în picioare, 3/4, din semiprofil spre stânga, privind frontal; poartă uniforma de general de dorobanți călări. Mâna dreaptă este sprijinită pe o masă acoperită cu o ţesătură verde, pe care sunt două documente și două cărți, deasupra cărora se află chipiul cu egretă; mâna stângă este pe garda sabiei.
În spatele personajului se află un tron (cu capete de lei, tapiţat cu roşu, având brodată litera A pe spătar) și o draperie din catifea de culoare vișinie. Alexandru Ioan Cuza poartă mai multe ordine străine, conferite cu diferite ocazii: Ordinele „Osmanie” și „Medgidie” (Imperiul Otoman), Ordinul „Sf. Mauriciu și Lazăr” (Regatul Sardiniei) și Ordinul „Mântuitorului” (Grecia). Tabloul poartă semnătura autorului, în partea stângă-jos, scrisă cu culoare roşie: Szathmari.
Opera nu este datată însă poate fi încadrată destul de exact în timp: 1864 - 1865, dacă avem în vedere diferite elemente ale tabloului (ordinele domnitorului, documentele şi cărţile care vor să simbolizeze marile reforme adoptate în anii 1864 - 1865).
CAROL POPP DE SZATHMARI
Carol Pop de Szathmari s-a născut la Cluj la 11 ianuarie 1812. A urmat cursurile Colegiului Reformat din oraş, completându-și formarea intelectuală prin călătorii şi studii la marile universităţi din Europa. Se stabileşte la începutul anilor 1840, la Bucureşti, unde, calitățile sale de pictor îl aduc în atenția curții domnești, Szathmari atingând performanţa de a fi pictor de curte sub cinci domni: Alexandru D. Ghica, Gheorghe Bibescu, Barbu Ştirbei, Alexandru Ioan Cuza şi Carol I (pentru ultimii doi devenind şi fotograf oficial).
Szathmari este considerat primul fotoreporter de război de la care se păstrează imagini. El și-a câştigat celebritatea cu albumul în care adunase, în primăvara anului 1854, primele imagini de front şi chipuri de comandanţi din campania dunăreană cu care debutase Războiul Crimeii. Pentru acest album (cu care a participat și la Expoziția Internațională de la Paris, din 1855) a primit numeroase distincții, printre care două medalii de aur – una din partea împăratului Franz Joseph și una de la regina Victoria a Marii Britanii.
Szathmari a fost un adept al Unirii Principatelor, el realizând o serie de litografii în care a surprins momente și personalități care au făcut posibilă realizarea acestui ideal. El s-a numărat printre apropiații lui Alexandru Ioan Cuza, dovadă fiind și faptul că Szathmari l-a însoțit pe domnitor în călătoriile sale la Istambul (1860 și 1864). Din 16 octombrie 1863 este numit de Al. I. Cuza „pictor şi fotograf al Curţii”.
Szathamari a realizat mai multe albume de fotografii remarcabile, însă opera majoră a vieţii sale a fost monumentala lucrare din 1869, intitulată România. Album alu M.S. Domnitorulu Carolu I, ce cuprindea imagini cu cele mai însemnate așezăminte religioase din Bucureşti şi din restul Munteniei.
Deși bătrân și bolnav, a participat la Războiul de Independență, rezumându-se însă la a face fotografii în spatele frontului, pe care le trimite diferitelor publicații din țară și străinătate. A luat parte și la încoronarea regelui Carol I și a reginei Elisabeta (1881), acesta fiind ultimul moment important din cariera sa de fotograf. A încetat din viață la București, pe 3 iulie 1877.
