Preșiosul tetraevanghel al bisericii „Sf. Sava cel Sfințit”
Text: Dr. Ginel Lazăr / Foto: George Nica
Nr. inv: C. 293. Deținător: Parohia „Sf. Sava cel Sfințit “ din Iași. Custodie: Muzeul Național de Istorie a României (1971). Material: ferecătura din argint aurit, foiţă de aur, lemn, material textil, carton, piele, cerneluri negre și colorante. Tehnică: imprimare, legare, ferecare, gravare, batere, ştanţare, cizelare. Dimensiuni: L = 40 cm; l = 26 cm; Gr = 10. Datare (tipărire): 1636; datare (ferecare): 21 martie 1642; locul tipăririi: tipografia Patriarhiei Moscovei și a Toată Rusia; ortografia: Slavonă, de redacție velico-rusă. Locul ferecării: atelier din Iași. Beneficiar: biserica cu hramul „Sf. Voievozi și Arhangheli Mihail și Gavril“ a Mănăstirii Dancu din Iași; transfer ulterior: Biserica „Sf. Sava cel Sfințit“ din Iași (1903). Cercetare: Dr. Ginel Lazăr.
CONTEXT ISTORIC
Tetraevanghelele tipărite în secolul al XVI și al XVII-lea cuprindeau ordinea tradițională din Noul Testament. Ele reproduceau, în variantă tipărită, izvoade de redacție salvonă, conținând precuvântări ale părinților bisericii, Evangheliile canonice, calendarul liturgic, cuvântări tematice ale editorilor etc. Acest tip de cărte de cult era variat și foarte întins, greu de citit și explicat în cadrul serviciului divin. În a doua parte a secolului al XVII-lea, preoții cu greu mai știau slavona cultă, iar poporul nu o înțelegea.
În timpul domniei lui Vasile Lupu s-au instalat mai multe tipografii în Moldova, prin mijlocirea mitropolitului de Kiev, Petru Movilă, care aveau rolul de a imprima și cărți de cult în limba română. În acest mod, se inițiază procesul de românizare al serviciului divin în biserică, prin citirea Cazaniei în limba poporului, la strană. Treptat, se introduce limba română în altar, prin citirea Evangheliei și a Apostolului, însă serviciul liturgic se oficia tot în limba slavonă, deoarece încă nu existau cărțile de cult necesare oficierii serviciului divin în limba română. Fenomenul s-a intensificat din a doua parte a secolului al XVII, fiindcă slavona bisericească nu mai putea fi înțeleasă de marea parte a clerului ortodox.
BISERICA „SF. SAVA CEL SFINȚIT“ DIN IAȘI. UN MONUMENT DEOSEBIT
Mănăstirea Dancu cu Hramul „Sf. Voievozi Arhangheli Mihail și Gavril“, zidită la 1541 de boierul Dancu, în timpul lui Petru Rareș, a fost închinată până în 1863 mănăstirii Xiropotamou de la Muntele Athos. Aflată într-o continuă degradare, mănăstirea a fost demolată în anul 1903, iar în locul său a fost construit Teatrul Național din Iași. Bunurile mănăstirii Dancu au fost transferate înainte de demolare către mănăstirea „Sf. Sava cel Sfințit“. Printre odoare și alte bunuri de preț transferate s-a aflat și Tetraevanghelul slavon tipărit în 1636 la Moscova. Ferecătura acestuia, realizată în 1642 la Iași, foarte sugestivă, are o inscripție de danie care amintește că Sfânta Evanghelie a fost ferecată și donată bisericii cu hramul „Sf. Voievozi Arhangheli Mihail și Gavril“ (a mănăstirii Dancu).
Biserica „Sf. Sava cel Sfințit“ reprezintă un monument cu o arhitectură specială, în care se îmbină, în chip unic în România, stiluri de gen de factură bizantină, orientală, gotică, moldovenească și muntenească. În zilele noastre, biserica se poate mândri cu o istorie aparte, fiind unul dintre cele mai vechi și monumentale lăcașe religioase din Iași.
Este atestată pe la 1583, în vremea lui Petru Schiopul, domnitorul Moldovei. Zidirea s-a făcut de călugări greci care proveneau de la mănăstirea „Sf. Sava“ din Ierusalim. Luminatul domn le-a dăruit, la cerere, călugărilor, printr-un document de danie, privilegii, case și pământ în târgul Iașilor, ca aceștia să construiască biserică și să viețuiească acolo, cu ajutorul lui Dumnezeu. Complexul monastic a fost închinat încă de la început, ca metoc, sfântului și patronului capadocian palestinian „Sava cel Sfințit“ de la Ierusalim, de unde va prelua și renumele. La mănăstirea „Sf. Sava cel Sfințit“ din Iași, a fost, până la secularizarea averilor mănăstirești, sediul administrativ al Epitropiei averilor sfântului mormânt din Moldova. La câteva decenii distanță, la 1625, pe locul vechi biserici a fost clădită alta și mai impunătoare, de către boierul Ianachie (Enache) Caragea postelnicul, în numele „Adormirii Maicii Domnului“ și pentru pomenirea sa și a părinților săi, conform unei pisanii slavone situată în partea stângă a ușii de intrare în pridvor. Biserica cea noua a fost sfințită de mitropolitul Atanasie Crimca, un mare învățat, ctitor al Dragomirnei și, poate, ultimul mare miniaturist al Moldovei.
O altă familie de ctitori, de origine greacă, pe nume Paladi (Palade), va marca istoria bisericii pentru următoarele secole. Familia boierească Palade este una dintre cele mai de vază familii din Iași. Din această familie face parte și pictorul Theodor Pallady.
Mănăstirea are o puternică tradiție socială, culturală și politică. Aici poposeau personalități ortodoxe, egumeni, mitropoliți, patriarhi, fiind în același timp un centru filantropic recunoscut, dar și unul academic, care a găzduit diverse formule de Academii domnești, colegii preuniversitare și școli tipografice.
În prezent, Biserica „Sf. Sava cel Sfințit“ face parte din Parohia omonimă care deservește religios, filantropic și social cele 600 de familii din circumscripția Parohiei.
TETRAEVANGHELUL SLAVON AL BISERICII „SF. SAVA CEL SFINȚIT“
Printre cele mai de preț obiecte de cult care au făcut parte din patrimoniul Mănăstirea Dancu, cu Hramul „Sf. Voievozi Arhangheli Mihail și Gavril“, iar apoi din al bisericii „Sf. Sava cel Sfințit“ din Iași se numără un Tetraevanghel slavon, tipărit în anul 1636 la Moscova. Cartea a fost legată, după tipărire, în scoarțe din lemn, îmbrăcate în piele de culoare roșie. Peste acestea, ulterior, s-a montat o ferecătură deosebită, din argint și aur, cu scene canonice pe cele două coperte ale ferecăturii. Pe prima copertă, pe cele patru margini, avem o inscripție de danie, care încadrează scena „Pogorârea lui Isus în Iad“ iar pe a doua copertă o altă inscripție deslușește scena canonică, închinată „Sf. Arhanghel Mihail“. Inscripția de jos evidențiază anul de la facerea lumii „vă leat ot 7150 (1642), luna martie, 21 de zile“.
În prezent, Tetraevanghelul bisericii „Sf. Sava cel Sfințit“ din Iași este conservat exemplar, de mai bine de 40 de ani, în Colecția de carte veche, din cadrul Muzeului Național de Istorie a României.
Intrată, din anul 2013, în procedură de clasare, în vederea restituirii către Parohia „Sf. Sava cel Sfințit“ din Iași, cartea de cult a fost fotografiată profesional, urmând a fi cercetată științific și valorificată expozițional. În luna aprilie, a anului prezent, Tetraevanghelul slavon a constituit obiectul unei mici expoziții, organizată în cadrul proiectului „Exponatul Lunii“, prilej cu care a fost admirată și studiată de un public numeros și avizat.
Pe primele două file veline ale cărții liturgice se găsește, în partea de sus, o ștampilă: „Arhiepiscopia Iașilor. Parohia Sf. Sava. Raionul Iași. Nr. 109“. De asemenea, în interiorul cărții sunt mai multe însemnări cu creionul, ale diferiților preoți care s-au servit de această carte. Dintre acestea, două însemnări de la sfârșitul secolului al XIX-lea, lămuresc apartenența Tetraevanghelului la fondul patrimonial al mănăstirii Dancu. Așadar, însemnările și ștampilele, din cuprinsul paginației, dovedesc că Tetraevanghelul a făcut parte din inventarul mănăstirii Dancu și, ulterior, al Parohiei „Sf. Sava cel Sfințit“.
Cartea de cult începe cu o introducere de cinci file, referitoare la importanța și răspândirea tipăriturii în rândul credincioșilor, precum și o scurtă prezentare a celor patru evanghelii canonice. Urmează capitolele Evangheliei după Matei, apoi Predoslovia Arhiepiscopului Theofilact de Ohrida (al Bulgariei) la Sfânta Evanghelie după Matei. Evanghelia după Matei este precedată de o reprezentare a evanghelistului în poziție de scriitor, având deasupra simbolul specific Îngerul. Pagina de titlu este decorată cu un frontispiciu cu motive vegetale, titlul Evangheliei, în culore roșie imită chinovarul, iar inițiala de început este frumos gravată sub forma literei K slavon.
În continuare urmează capitolele Sfintei Evanghelii după Marcu. Predoslovia Sfintei Evanghelii după Marcu [de Theofilact]. Sfânta Evanghelie după Marcu. Titlul Evangheliei este imprimat cu cerneală roșie, iar iniţiala de început a Evangheliei, în formă de Z slavon înflorat este de culoare neagră. Evanghelia după Marcu este precedată de o reprezentare a evanghelistului în poziție de scriitor, având deasupra simbolul specific vulturul. Textul paginii are o singură coloană cu 11 rânduri, imprimare semiuncială, cu cerneală de culoare neagră, iar ultimele trei rânduri sunt de culoare roșie. Ornamentaţia constă dintr-un frontispiciu cu elemente decorative simbolice şi florale.
Predoslovia Sfintei Evanghelii după Luca [de Theofilact]. Sfânta Evanghelie după Luca. Titlul Evangheliei este imprimat cu cerneală roșie, iar iniţiala de început a Evangheliei, în formă de P slavon înflorat este de culoare neagră. Evanghelia după Luca este precedată de o reprezentare a evanghelistului în poziție de scriitor, având deasupra simbolul specific vițelul. Textul paginii are o singură coloană cu 11 rânduri, imprimare semiuncială, cu cerneală de culoare neagră, iar ultimele două rânduri sunt de culoare roșie. Ornamentaţia constă dintr-un frontispiciu cu elemente decorative simbolice şi florale.
Capitolele Sfintei Evanghelii după Ioan. Predoslovia Sfintei Evanghelii după Ioan [de Theofilact]. Sfânta Evanghelie după Ioan. Titlul Evangheliei este imprimat cu cerneală roșie, iar iniţiala de început a Evangheliei, în formă de V slavon înflorat este de culoare neagră. Evanghelia după Ioan este precedată de o reprezentare a evanghelistului în poziție de scriitor, având deasupra simbolul specific leul. Textul paginii are o singură coloană cu 11 rânduri, imprimare semiuncială, cu cerneală de culoare neagră, iar ultimul rând este de culoare roșie. Ornamentaţia constă dintr-un frontispiciu cu elemente decorative simbolice şi florale.
Ultima parte face referire la un Sinaxar (calendar bisericesc), unde numele sfinţilor apar înregistrate după zilele anului, de la 1 septembrie, când începe anul bisericesc, până la 31 august.
În fine, paginația se încheie cu un epilog adresat tuturor credincioșilor ortodocși, unde se specifică numele cărții: „Tetraevanghel“, este lăudat țarul autocrat al Rusiei de atunci, Mihail I Fiodorovici Romanov (1613-1645), și Înalții Ierarhi ai Bisericii Întregii Rusii. Locul tipăririi este Moscova, în tipografia Patriarhiei Ortodoxe Rusești, în anul de la Facerea Lumii 7144 (1636), luna august, 2 zile, în al treilea an de păstorire al lui Kir Ioasaf, patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii.
Copertele originale ale cărții sunt legate în scoarțe din lemn, îmbrăcate în piele de culoare roșie, iar peste acestea s-a aplicat, mai târziu, o ferecătură în foiță de argint aurit, lucrare de mare finețe artistică și religioasă, realizată într-un atelier din Iași. Sistemul de închidere al ferecăturii nu se mai păstrează.
Coperta întâi are în centru o gravură în relief referitoare la scena canonică „Pogorârea lui Isus în Iad“. Pe margini, de jur împrejurul gravurii este o inscripție înflorată în limba română, cu alfabet chirilic, care amintește că:
„Această sfântă Evanghelie prefăcutu-lu șiu a ferecatu [de] jupăneasa Maria Schiaeioae și o a dat-o pe [ea] [la] mănăstirea dumnezeiasca beseareca la Da[nc]o în Iași, unde iaste hramul „Sfântul Începătoriu Cinurilor Mare Voievod și Arhanghelu Mihailu [și] Gavrilu“.
Coperta a doua este evidențiată de scena canonică în relief „Sf. Arhanghel Mihail“, iar în părțile de sus și de jos avem următoarea inscripție: „Arhanghelul Mihail vă leat ot 7150 (1642), luna martie, 21 de zile“
